De ce oamenii leneşi şi inteligenţi sunt cei mai buni lideri

Ideal ar fi să le aibă pe toate trei, dar asta nu se întâmplă decât uneori. Oricum, atunci când doriţi un nou angajat, e dificil să intuiţi toate aceste aspecte. Astfel că vă mulţumiţi cu permutari între cele trei.

Lumea e înclinată să creadă că oamenii proşti sunt cei mai nocivi, însă e foarte posibil ca oamenii inteligenţi, dar lipsiţi de integritate, să fie chiar mai răi. Cei inteligenţi înţeleg sistemul şi politica unei companii, dar adesea intră în zone foarte gri. Spre deosebire aceştia, angajaţii mai puţin inteligenţi, care au sau nu integritate, sunt mai uşor de îndepărtat.

Dacă simplificăm ecuaţie eliminând din ea integritatea, atunci obţinem: prost şi muncitor, prost şi leneş, inteligent şi muncitor, inteligent şi leneş.

Să vedem însă ce se întâmplă cu oamenii leneşi şi inteligenţi.

Erich von Manstein, unul dintre strategii de top ai Germaniei naziste condusă de Hitler, afirma că Gebhard von Hammerstein-Equord, comandantul-şef al Reichswehr (forţele armate germane), era unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care îi întâlnise. Cei doi, potrivit siteului american, erau cunoscuţi pentru felul în care îşi dispuneau ofiţerii pe front, ceea ce atinge exact miezul problemei de la care am pornit.

„Îmi împart ofiţerii în două grupuri. Există ofiţeri inteligenţi, harnici, proşti şi leneşi. Două caracteristici se pot combină în mod normal. Unii sunt inteligenţi şi harnici, iar locul lor este în Statul Major General. Următorii sunt proşti şi leneşi. Aceştia sunt 90% din proporţia oricărei armate şi sunt potriviţi doar pentru sarcini de rutină. Cei care sunt inteligenţi şi leneşi deopotrivă, se califică pentru cele mai înalte atribuţii de conducere, pentru că au calmul necesar şi claritatea intelectuală pentru a lua decizii dificile. Celor care sunt proşti şi harnici nu trebuie să li se încredinţeze niciodată vreo responsabilitate, pentru că vor provoca numai rău.”

Proşti şi leneşi

Ne putem adapta la oameni proşti şi leneşi dacă le împărţim munca în sarcini uşoare, sistematizate. Sarcini de rutină structurate prin proceduri şi reguli care elimină judecăţile complicate. Asta se întâmplă în multe companii, gândiţi-vă la McDonald’s, o organizaţie în care oamenii sunt uşor de înlocuit.

Proşti şi harnici

von Hammerstein-Equord spunea despre aceşti oameni că nu sunt buni de nimic. În ciuda bunelor lor intenţii, aceştia ar trebui concediaţi imediat, potrivit publicaţiei americane.

Inteligenţi şi harnici

Sunt genul de oameni pe care toată lumea vrea să-i aibă aproape. E foarte probabil ca von Hammerstein-Equord să-i fi considerat buni pentru managementul de mijloc. Sunt oameni de încredere, pe care te poţi baza, şi care urmează regulile. Probabil că ofiţerul german credea despre aceşti oameni că nu contestă autoritatea, însă asta s-ar putea să nu se întâmple într-o organizaţie militară, pe timp de război. Lucrurile stau puţin diferit într-o corporaţie. Poate că oamenii inteligenţi și harnici adună suficiente frustrări sau poate că le lipseşte ambiţia să urce ierarhic în organizaţie sau poate că locul lor este în antreprenoriat

Inteligenţi şi leneşi

Cu astfel de oameni nu se lucrează uşor. Aceşti oameni deleagă şi acordă încredere celorlalţi. Nu fac micromanagement, dar pun întrebări. Evită lucrurile neproductive, cum ar fi şedinţele, hârţogăraia şi chestiile stufoase. Nu caută consens, pentru că asta ar însemna mai multă muncă, nu mai puţină. Se concentrează doar pe lucrurile cele mai importante. Nu se agită să alerge pentru tot felul de soluţii pentru diferite probleme. Adesea nici nu-şi doresc să urce în organizaţie, fapt ce le permite să fie diferiţi.