De ce oamenii deştepţi sunt proşti

Titlul şi problema de aritmetică prefaţează un articol din prestigioasa revistă americană The New Yorker. Autorul a pornit de la un studiu simplu realizat de psihologul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel şi profesor la Princeton. Kahneman se ocupă de teste precum cel de mai sus şi analizează răspunsurile. Rezultatele pe care le obţine modifică tot ceea ce știm despre gândirea raţională, crede jurnalistul de la The New Yorker. În timp ce filozofii, economiştii şi specialiştii în ştiinţe sociale au susţinut sus şi tare secole de-a rândul că oamenii sunt fiinţe raţionale, studiile realizate recent de cercetători precum Daniel Kahneman, Amos Tversky sau Shane Frederick (autorul problemei cu bâta şi mingea de baseball) au demonstrat cu nu suntem nici pe departe atât de raţionali pe cât ne place să credem.

Dacă oamenii sunt nesiguri când se confruntă cu o anumită problemă, ei nu vor analiza cu atenţie problema şi nici nu vor cerceta statistici, în schimb vor apela la aşa numitele scurtături mentale. Problema este că aceste scurtături mentale ne fac să greşim lamentabil. Pentru că scurtăturile nu sunt varianta rapidă de a rezolva problema de aritmetică, ci metode de a ne lipsi de aritmetică cu totul. La problema cu mingea şi bâta, cei mai mulţi oameni se grăbesc să răspundă un dolar bâta şi 10 cenţi mingea, fară să facă apel la regulile de aritmetică. De fapt, ceea ce facem este să răspundem cu cel mai mic efort mental. Răspunsul corect este, însă, un dolar şi cinci cenţi bâta şi restul de cinci cenţi mingea. Poate aţi fi înclinaţi să credeţi că oamenii deştepţi nu procedează aşa, însă studiul relizat la Universitatea din Toronto, intitulat Journal of Personality and Social Psychology arată că, de fapt ,oamenii deştepţi sunt mai pasibili să gândească eronat.

Deşi presupunem că inteligenţa funcţionează ca un tampon în calea greşelilor, rezultatele acestui studiu nu demonstrează acest lucru. Gândirea intuitivă ne predispune la o prea mare încredere în noi, şi tendinţa pe care o avem este să subestimăm sarcina pe care trebuie să o rezolvăm. Această tendinţă este alimentată şi de faptul că oamenilor le place să se angajeze în raţionamente care le sunt pe plac. Aceste moduri de gândire ne fac pasibili să credem că ceilaţi gândesc greşit şi noi avem dreptate. Fenomenul este cunoscut sub numele de pata oarbă a prejudecăţilor. Această tendinţă ne face să descoperim în permanenţă greşeli la ceilalţi, dar nu ne permite să ne vedem şi greşelile noastre. Problema este că această tendinţă este mai proeminentă la oamenii cu „intelect mai sofisticat“. Studiile realizate au indicat faptul că oamenii mai inteligenţi sunt mai predispuşi să se angajeze în deliberări şi sunt mult mai expuşi fenomenului de pată oarbă. Nici educaţia nu ne salvează. Peste jumătate dintre studenţii chestionaţi la problema cu mingea de baseball răspund greşit. De menţionat că studiile au fost făcute cu ajutorul studenţilor de la Harvard, Princeton şi Massachusetts Institude of Technology.

Ce explică aceste rezultate? Faptul că fenomenul de pată oarbă apare din cauza nepotrivirii felului în care îi evaluăm pe ceilalţi şi cum ne evaluăm pe noi înşine. Atunci când analizăm alegerile iraţionale ale unui străin, suntem forţaţi să ne bazăm pe informaţii comportamentale. Le vedem prejudecăţile (erorile) din exterior, ceea ce ne permite să vedem mai bine greşelile. Atunci când ne evaluăm propriile greşeli, avem tendinţa să ne angajăm într-o introspecţie elaborată. Ne examinăm motivaţia şi căutăm motivele relevante, apoi ne lamentăm de greşelile noastre şi rumegăm motivele care ne-au dus acolo. O altă problemă este că această abordare introspectivă are la bază inconştientul şi astfel că sunt invizibile analizei proprii şi impenetrabile în faţa inteligenţei. Mai exact, chiar introspecţia poate fi compusă dintr-o eroare, ceea ce ne conduce la judecăţi greşite. „Ne rotim în jurul unor poveşti elocvente, dar aceste poveşti pierd din vedere adevărata problemă“, conchide James Stevenson, autorul articolului. „Cu cât încercăm mai mult să ne cunoaştem, cu atât înţelegem, de fapt, mai puţin.“