David Timiș, de la ONU la Google și Global Shapers Community

David are 25 de ani iar până la această vârstă a aflat câte ceva din toate, a lucrat și aici și dincolo și a ajuns în țări de pe trei continente. A făcut diplomație la ONU ca tânăr delegat pentru tineret din partea României, în perioada septembrie 2015 – septembrie 2016, a văzut și cum funcționează instituțiile europene – cât a fost intern la Consiliul Europei și cum se lucrează în sectorul public de la noi, la Ministerul Economiei, anul acesta. Printre companiile private trecute în CV-ul lui se află Mars, în Marea Britanie, L’Oreal și Google, în România. A fost însă și administrator de cămin la Glasgow și organizator de excursii și baby-sitter la Strasbourg. În sectorul non-guvernamental intrase încă din timpul liceului făcut la Târgu Mureș, prin AIESEC, și a continuat cu LSRS, Rotaract, Aspire etc. Mai nou este și membru al hubului din București al Global Shapers Community, o inițiativă a World Economic Forum, dedicată tinerilor lideri. Are așadar experiență în toate cele trei sectoare – public, privat și non-guvernamental – o condiție a leadershipului în viitor, potrivit unui articol pe care îl citează în cadrul interviului. „Nu mai ajunge să fii specialist și atât, nişat pe ceva. Mi se pare că reînvie perioada umanistă a lui Leonardo da Vinci în care se caută oameni polimați – care au cunoștințe diverse și sunt talentați în mai multe domenii care pot sau nu să fie complementare.”

După anul intens în care, alături de Anca Agachi, a reprezentat tinerii români la Națiunile Unite și apoi a adus mesajele organizației internaționale aici, în 14 orașe, iar apoi a lucrat o perioadă la Ministerul Economiei, a decis să treacă în mediul privat pentru a continua de acolo același demers al pregătirii tinerilor pentru piața muncii și antreprenoriat. În prezent este mai ales managerul proiectului Atelierul Digital al Google și membru al comunității Global Shapers. „La Google facem traininguri în digital marketing prin întâlniri față în față organizate în ţară, dar şi online, continuu, prin platforma gratuită lansată în aprilie. Rezultatele sunt remarcabile. Prin proiectul acesta scoate şi România capul în Centrul şi Estul Europei, printre ţările cu care ne comparăm în principal. Suntem cei mai buni după Polonia, la mică distanţă, ca număr de oameni pregătiți – zeci de mii de tineri în 6 luni, online și offline. Echipa are aproximativ 14 oameni – 7 traineri, 3 angajaţi ai Fundația LEADERS, contractaţi de noi, şi încă 3 din Junior Achievement. Recent am recrutat 10 studenți – ambasadori în facultăţi. O întreagă armată care lucrează împreună cu mine pe proiectul acesta.”

Dar nu se limitează la atât. La sfârșitul lui octombrie a organizat la București, împreună cu alți tineri, Startup Weekend. “Am încercat să încurajăm tinerii să-şi pitch-uiască idei de business, într-o primă fază, şi chiar să lanseze start-up-uri”. Tânărul a intrat în acest an în Global Shapers Community care, în hubul din București, numără aproximativ 25 de membri, implicați în mai multe proiecte la nivel local și național, precum Social Impact Award, un eveniment realizat împreună cu Universitatea Alternativă, prin care sunt recunoscute și premiate inițiativele de antreprenoriat social din România. Membrii hubului participă la întâlniri regionale şi organizează conferinţe locale cu diverse tematici sub genericul Shape Conversations. „În cadrul comunității dezbatem idei şi ne ajutăm unii pe alţii să punem în practică propriile inițiative. Am colegi care sunt implicaţi foarte mult pe partea de educaţie, de exemplu. World Economic Forum a decis să facă această divizie prin care să adune laolaltă tineri cu activităţi remarcabile la nivel local, naţional, tineri care au un cuvânt de spus. Avem întâlniri regionale, un fel de mini-Davos, la care participă lideri din mai multe ţări. Ultima la care am participat a fost în Grecia, dedicată problemei refugiaţilor şi găsirii de soluţii la această problemă. O parte dintre membrii Global Shapers ajung şi la summitul de la Davos. Scopul este în primul rând de networking, să ne cunoaştem mai bine unii pe altii, pentru ca mai apoi să ne unim forţele pentru a avea un impact pozitiv în comunitățiile în care trăim, dar nu numai.”

Drumul de la bomboane și cosmetice la IT și diplomație

David a studiat Business Management la Universitatea din Glasgow și European Management la EM Strasbourg Business School, dar se consideră mai ales un bun comunicator. Diplomația este o pasiune mai veche pe care a avut șansa să o exerseze odată revenit în țară. „Am lucrat la L’Oreal aproape un an și apoi mi-am zis să încerc ceva nou și am ajuns la Gecad, fondul de investiții al lui Radu Georgescu. În cele două săptămâni de vacanţă dintre joburi mi-am depus candidatura pentru rolul de Delegat pentru Tineret la ONU. A fost mai mult o încercare cu mine însumi. Nu ştiam dacă am vreo şansă, dar din liceu aveam o pasiune pentru diplomaţie pe care nu o pusesem în aplicare. Am avut un intership la Consiliul Europei, în Franţa, dar mai mult decât acele 3 luni nu lucrasem într-o organizaţie internaţională.” Pentru unul dintre cele două locuri de delegat pentru tineret la ONU a concurat cu Ionuț Budișteanu. “A fost un proces de selecţie destul de îndelungat. Concursul a durat 2 zile, 10 ore de interviuri în total. A fost o zi pe care n-o s-o uit niciodată. A trebuit să mă decid în două ore dacă continui jobul recent inceput la Gecad unde simțeam ca am multe de învățat și oamenii potriviți pe post de mentori sau renunț la job și devin voluntar full-time, ca Delegat de Tineret la ONU, însă am ocazia să-mi redescopăr pasiunea pentru diplomație și onoarea de a reprezenta tinerii din țară în cel mai înalt for al diplomației. Bazându-mă în mare măsură pe instinct, am hotărât să aleg diplomația: dacă simt că e de mine, asta voi face după terminarea mandatului. Dacă nu, fac altceva. Şi cred că la această a doua variantă am ajuns, cel puțin în acest moment. Fac altceva, dar ceva care este foarte conectat cu activitatea mea de reprezentant al tinerilor.”

A renunțat la locul de muncă pentru a fi full-time delegat, deși nu era obligat. Împreună cu Anca și-a stabilit temele pe care să le promoveze. „Cauza pe care am susţinut-o eu cel mai mult a fost educaţia. Pe care, de altfel, o susţin şi acum prin diferitele iniţiative pe care le întreprind. Colega mea era foarte pasionată de implicarea civică şi voluntariat, aşa că am adăugat şi acest pilon formulei. Până la urmă angajabilitatea, educaţia şi implicarea civică au fost cele 3 direcţii pe care le-am luat în considerare în toate demersurile noastre.” Vizita lor la New York din toamna anului trecut a coincis cu stabilirea „Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă”, un program global care promovează echilibrul între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile – economic, social şi de mediu. Delegații români ai tinerilor sunt invitați de două ori pe an în SUA unde prezintă un discurs și iau parte la întâlniri. Reîntorși în țară ei au sarcina de a disemina în rândul tineri informațiile obținute. David și Anca s-au întors cu gândul de a le vorbi românilor despre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă care vizează eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţilor şi a injustiţiei şi protejarea mediului. „Am vrut să ducem aceste obiective şi ONU ca organizaţie mai aproape de tineri. Lumea încă nu ştie prea multe despre organizație, nu doar tinerii. Am avut worshopuri în toată ţară, am străbătut peste 3000 de km discutând cu tineri din 14-15 oraşe despre aceste obiective. Pragmatic, nu doar teoretic – le prezentam obiectivele o jumătate de oră şi încă o jumătate îi rugam să spună cu ce probleme se confruntă în comunitatea lor, la nivel local, care văd ei că ar fi soluţiile şi cum pot corela soluţiile cu obiectivele.”

Anca și David nu au fost doar speakeri, ci și organizatori ai acestor întâlniri. „Noi, doi oameni, am făcut tot. A fost o muncă colosală. Experienţa mi-a permis să văd ce înseamnă implicarea tinerilor. Am învăţat de două ori mai mult despre antreprenoriat decât despre diplomaţie. Ca delegat trebuie să dai dovadă de multă perseverenţă şi mult know-how antreprenorial. Noi am dus pentru prima oară în istoria programului tot know how-ul acumulat de 10 ani în cloud. Până acum când deveneai delegat primeai un memory stick de la un fost delegat cu toate informațiile. Noi am dus toată această informaţie, după ce am selecţionat-o, pe Google Drive şi am continuat să updatăm acolo – de la contacte utile la rapoarte scrise. Totul a ajuns în atenţia Ministerului Tineretului şi va continua să fie dezvoltat de noii delegaţi.”

David Timiș spune că, spre finalul programului, i s-au propus internshipuri şi i s-a recomandat să aplice pentru concursurile diplomatice organizate de Ministerul Afacerilor Externe. Însă și ONU și MAE i s-au părut prea birocratice pentru vârsta și energia pe care le are. „Sunt lucruri foarte bune în care m-aş implica poate după o anumită vârstă. Acum am vrut să-mi canalizez energia într-un loc în care pot să fac în continuare ceva pentru societate, pentru că proiectul în care sunt implicat acum este pentru tineri, pentru economia ţării. Dar, în același timp, să am un brand puternic în spate şi o echipa întreagă de oameni care să vrea treaba asta, iar lucrurile să se mişte mult mai repede decât în minister. Ce facem noi de 7 luni la Google n-ar putea să facă niciun minister nici în alte ţări din Europa, cu puține excepții.” Nici politica nu este deocamdată pe lista de interese, chiar dacă propuneri a primit, recunoaște tânărul. „Am fost abordat de partide şi am refuzat politicos pentru că nu e momentul oportun pentru mine. Dar cred că va veni și acest moment. Îmi spunea un profesor pe care l-am avut în afara ţării că dacă chiar vrei să schimbi ceva, până la urmă tot trebuie să intri în politică. La un moment dat voi face poate şi pasul acesta, dar nu mai devreme de 5 ani. Nu vreau să grăbesc lucrurile.”

Scoția, Franța, China, India, România și mai departe

David Timiș este un om plin de povești. Și când ai o singură oră la dispoziție tot afli o mulțime de lucruri interesante și utile, dar greu de inclus toate într-un articol. De exemplu, despre cum, în primul an de facultate la Glasgow, s-a înscris în toate cele aproape 100 de organizații studențești, a mers la cel puțin o ședință a fiecăreia pentru a alege cele 3-4 în care să rămână și să ajungă în conducere. Sau despre cum organiza excursii pentru colegii săi când abia ajunsese tot ca student în Strasbourg. Sau despre proiectul Aspire, o tabără de leadership pentru tineri, în care a fost participant și i-a plăcut atât de mult încât a devenit organizatorul unei tabere similare pentru profesori. Fragmente de viață care nu par a avea legătură cu diplomația sau businessul. Te-ai putea întreba, privindu-i studiile: ce sens are să mergi la cursuri de istoria artei când studiezi business sau la teatru și improvizație când ești la secția de Studii Europene? „Când am ajuns în Franța am zis că după doi ani în care făcusem marketing, contabilitate şi alte lucruri tradiţional legate de business să fac și ceva diferit, dar care este totuși tangenţial conexat cu businessul.” Spune că are ambiţie, voinţă şi determinare și nu s-a dat bătut fie că a fost vorba de finala pentru ONU, fie că era într-un mediu nou despre care nu știa mare lucru, precum cel de la Google. „Menirea mea cred că e comunicarea, networkingul. Prin comunicare să adun oameni împreună pentru a face proiecte cu impact. Fie că este pentru un Startup Weekend sau pentru o revoluţie în viitor, glumind un pic. Dar să aduc împreună oameni care sunt oarecum diferiţi şi care n-ar şti altfel unii de alţii. Am determinare şi ambiţie să mă dezvolt, să reuşesc mai mult decât am făcut ieri. Sunt într-o continuă competiţie cu mine însumi.”

David spune că a plecat să studieze în străinătate cu gândul să se reîntoarcă, chiar dacă nu așa de repede cum s-a întâmplat. După finalizarea unui internship a revenit în țară doar ca să vadă cum e aici piața muncii, a mers la câteva interviuri și într-o săptămână a primit cinci oferte de lucru. „Uitându-mă în urmă, în 2 ani am făcut mai multe aici decât puteam face în orice altă ţară. România e o piaţă mai puţin competitivă şi în care deschiderea e mult mai mare pentru cineva care a avut şansa să studieze în străinătate. Se pot face lucruri frumoase și în România, doar că de multe ori când vrei să scalezi sau să faci lucruri de lungă durată depinzi şi de mediul politic.” A rămas în țară și nu-i pare rău, dar crede că va pleca din nou, tot cu gândul de a se întoarce. „Ce simt eu aici constant e că învăţ făcând, aplicând lucrurile pe care le-am învăţat în străinătate. Pe când în afară învăţam de la sistemul lor foarte multe, de la mentorii de acolo. Practica are limitele ei: înveţi, înveți, dar trebuie să mai ieşi să iei idei noi de undeva. Nu e suficient să le iei de pe internet. Aşa că plănuiesc să plec din nou, în 2-3 ani poate, să merg la încă un master sau să fac un MBA. Iar cunoştinţele noi să le aduc aici în ţară. Pentru că acesta e scopul. N-ar fi o plecare definitivă.”