Curaj
Sărbătorisem Crăciunul la înălțime, în liniște, fără nimic din festivismul obișnuit, deoarece acolo nimeni pare că nu sărbătorește altceva decât atingerea unor vârfuri. Străinii sunt preocupați să parcurgă traseele montane fără incidente și să-și atingă obiectivele, iar nepalezii își trăiescă viața lor aspră și își pun serviciile la dispoziția turiștilor. Exotismul ăsta m-a făcut să mă simt și mai departe de casă, și mai izolat, ceea ce m-a ajutat să mă concetrez mai bine la ce aveam de făcut. În timp ce urcam, mă gândeam la tot felul de lucruri, îmi făceam propuneri pentru anul următor și pentru restul vieții.
Marcat permanent de efort, gândurile mă loveau în dezordine, nu le puteam duce până la capăt și parcă mă depășeau prin volum. Nu mi se părea că aveam nimic strălucit în minte, nimic coerent, dar parcă deveneam tot mai curajos și am luat asta ca pe un semn bun. Ultima noapte din 2012 am petrecut-o în localitatea Gorak Shep (5.140 m), o cabană aglomerată din regiunea Khumbu, situată pe traseul către tabăra de bază a vîrfului Everest. Pe la opt seara m-am așezat lângă soba de fier alimentată cu balegă de iac – singura sursă de căldură din cabană – alături de câțiva porteri nepalezi tăcuți și obosiți.
Am schimbat câteva impresii și am încercat să-i conving că ar trebui să petrecem cumva revelionul, poate să punem niște muzică nepaleză la telefoanele mobile, poate să mai servim o cană de ceai. Oboseala era însă mai puternică decât argumentele mele și în scurt timp am abandonat petrecerea. A doua zi, pe la ora zece dimineața, eram deja pe Kala Patthar și admiram vârful Everest, mai înalt cu trei mii și ceva de metri decât mine. Obiectivul pentru care sosisem în Nepal era îndeplinit. Nimic semnificativ nu-mi ieșise vreodată fără efort și Himalaya nu era vreo excepție. Și fără curaj. Era prima zi din an, mă simțeam bine și mă credeam mai cutezător decât fusesem până atunci.
Totodată, faptul că mă aflam acolo, în acel moment al anului, parcă înseamna ceva. Lucrurile care ți se întâmpă uneori în viață, neprevăzute sau nu, sigur înseamnă mai mult decât la prima vedere, deși nu știi imediat ce. Sigur înseamnă ceva dacă vrei să le dai o semnificație anume. Eu am știut că trebuie să aduc schimbări în existența mea, să fac lucrurile mai bine și să fac mai multe. Dar toate propunerile aveau legătură cu un singur cuvând: curaj.
Putem repeta cuvântul până își pierde sensul într-o înșiruire de litere. Adevărul e că îți poți planifica nenumărate chestii, poți fi ordonat și muncitor, poți fi bun și ambițios, dar parcă nu îți iese dacă nu ai și puțin curaj. E o trăsătură cu care nu m-am simțit niciodată deprins, dar pe care am avut-o în anumite momente. Cei mai mulți dintre voi știți foarte bine ce aveți de făcut, aveți uneltele necesare și toată cunoașterea de care aveți nevoie. Însă fiți curajoși, bazați-vă întâi pe voi și ajutați-i pe ceilalți. Așa făceau toți oamenii pe care i-am întâlnit în Himalaya, de la porteri la trekeri, și cei mai mulți dintre ei reușeau.