Harry Meintassis: Există o corelație pozitivă între caracter și performanță în business (III)
Mă fascinează serialul „Povestea noastră”, difuzat de National Geographic. Și vocea lui Morgan Freeman, actorul cu voce de Dumnezeu care călătorește de la un capăt la altul de lume în căutarea firului roșu care ne unește. Război și pace, violență și armonie, conflict și reconciliere, bunătate și răutate, inovație și tradiție, globalizare și particularizare, tehnologie și reîntoarcere la natură, toate sunt stări pe care le experimentăm alternativ sau simultan.
Ce ne apropie și ce ne dezbină? Ce ne unește și ce ne destramă? Cultura a căpătat atât de multe forme și fațete, dar care rămân totuși forțele fundamentale care țin oamenii laolaltă și ce anume definește umanitatea comună care ne animă și ne motivează?
Întâmplător sau nu, aceeași voce de narator de excepție mi-a adus aminte de rolul interpretat în Evan Almighty, când în postura de cel mai înțelept, blând, și plin de umor Dumnezeu, Morgan Freeman dă răspuns la una dintre marile întrebări care frământă omenirea: „CUM SCHIMB EU LUMEA?” PRIN FIECARE GEST SPONTAN DE BUNĂTATE.
Nu știu un îndemn mai concis, mai relevant, mai la îndemână. Dacă mai sunt sceptici care cred că bunătatea e un concept prăfuit și nelalocul lui în această lume ne-bună, le dau dreptate și îi invit să facă un exercițiu: să înlocuiască „rău” cu „nebun” și să să facă gesturi mici, dezinteresate care pot înclina balanța înspre „bun”.
De aici am pornit în dezbaterea noastră, punând cap la cap opinii ale unor manageri, antreprenori, coach, formatori de opinie, traineri care pun la baza muncii lor temelia bunătății. Al doilea invitat este Harry Meintassis, Managing Partner, Advisory și Country Manager Korn Ferry Romania.
***
Avem nevoie de o nouă paradigmă a leadershipului: de la cel de tip oportunist (egocentric, care are scopul clar de a câștiga cu orice preț) sau expert (orientat spre sarcini) sau veșnicul câștigător (ambițios și orientat pe rezultate) la tipul nou de lider – liderul transformațional – capabil să genereze schimbare atât la nivel organizațional, cât și personal și social. Un lider cu impact profund în felul în care oamenii din jurul lui gândesc și acționează.
Acest lider „altro-centric” are o busolă strategică și morală foarte bine calibrată. Fiecare dintre noi dorește să aibă succes, ca lideri, profesioniști și părinți. La muncă, spre exemplu, vrem „să cucerim lumea”, să ne atingem obiectivele, să construim produse grozave, să fim competitivi, faimoși, profitabili și să fim răsplătiți pe măsură. Totuși, doar succesul nu este suficient. Călătoria personală este și despre împlinire, despre sentimentul profund de fericire. Și ele vin din contribuția pe care o aduci tu în lume, din calitățile morale pe care le întruchipezi, din călătoria de descoperire a vocii interioare, a sufletului și a propriului „de ce”.
Vin din atitudinea de a-ți oferi ajutorul, de a fi bun și smerit. Liderii autentici, asemenea părinților sau profesorilor, au misiunea profund asumată de a-i ajuta pe ceilalți în a-și găsi „Steaua Nordului” și de a deveni fericiți cu adevărat. Niciodată nu este „despre ei”, întotdeauna este „despre cei de lângă ei”. Însă noi perpetuăm și întreținem modelul bazat pe succes & realizări. Suntem educați cum să luăm un examen, cum să obținem note mai bune, să câștigăm un proiect, să promovăm sau să obținem mărirea de salariu.
Nu suntem învățați cum să fim buni, autentici, empatici și vulnerabili… Suntem învățați să fim deștepți, dar aflăm noi oare cum să fim înțelepți? Cum dobândim această profunzime care vine împreună cu prezența spirituală și cu îndatoririle morale?
DE LA „STAKEHOLDERS” LA „SHAREHOLDERS”
Multe organizații sunt încă prizonierele culturilor tradiționale (comandă și control/ realizări / individualism / tranzacțional), în care miza este câștigarea următoarei întreceri/ curse! Dar, suntem martorii unei migrații către culturile care facilitează bunăstarea angajaților și cresc motivația acestora. În aceste culturi „stakeholders”sunt înlocuiți de către „shareholders”. Am convingerea că a venit vremea să înlocuim logica utilitaristă cu o misiune prin care valorile umane se manifestă și guvernează locul de muncă.
Pentru lideri și echipele de leadership, călătoria ar trebui să înceapă în momentul în care își asumă scopul clar de a găsi și de a construi modalitățile optime prin care viețile celor din jur sunt mai bune – fie ei clienți, angajați, parteneri și membrii societății. Liderii trebuie să dea și să fie un exemplu în acest sens – ceea ce relevă caracterul lor. Astfel, ei sunt un exemplu de responsabilitate asumată, integritate, dar și de compasiune și iertare – cu alte cuvinte, esența a ceea ce înseamnă să fii „bun”.
Ce înseamnă asta pentru lideri? În primul rând, ei trebuie să se concentreze pe construirea de caractere – nu doar competențe. Să se concentreze pe A FI (mentalitatea oamenilor, credințe, atitudini) și nu doar pe A FACE (sarcini, obiective și acțiuni). Liderii ar trebui să construiască experiențe pozitive pentru oamenii din echipele lor; să creeze contextul în care oamenii își ating și își sporesc potențialul, să nu se concentreze doar pe rezolvarea problemelor. Ce impact ar avea simpla punere în aplicare a raportului de 5:1 din aprecierea pozitivă (5 aprecieri/valorizări pentru fiecare critică/ blamare), față de feedback-ul critic/negativ.
Liderii ar trebui să se de-plaseze din „centrul universului” și să practice smerenia, să cultive o mentalitate a iubirii necondiționate și a grijii față de celălalt. Pentru a construi încrederea, orice lider mai întâi dăruiește și apoi dobândește.
Pentru România și liderii ei, aceasta este frontiera – avem oameni strașnici, talentați, au calități umane și profesionale uimitoare și o sete de a învăța pe măsură. Chiar trebuie să creăm cadrul optim pentru ei și să le oferim cu generozitate sprijinul și oportunitățile de dezvoltare – începând din școală și continuând în organizații, asumându-ne rolul de lideri de OAMENI.
Esența transformării personale, a acestei călătorii de lungă durată în care devenim conștienți de sine și mai prezenți, este următoarea: să evoluăm de la creaturi inteligente, egoiste, pre(a)ocupați de interesul propriu, la ființe colaborative și capabile de compasiune. Este o călătorie plină de provocări și de povârnișuri și necesită timp și curaj. Dar există atâta răsplată și împlinire profunde, într-o viață trăită cu bunătate și cu rost!
Citește și: Madi Rădulescu: Bunătatea e în relație directă cu performanța (II)
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.