Eșecul conduce spre succes. Dar depinde de TINE

Totuși, ca să putem face față avalanșei de lucruri care vine peste noi în fiecare zi, e important să dobândim o abilitate importantă: aceea de a privi într-un mod pozitiv realitatea. Iar pentru a transforma realitatea exterioară, e nevoie ca mai întâi să producem schimbări în lumea interioară.

Desigur, toate acestea sună ca o teorie interesantă, însă dificil de aplicat în lumea organizațională. Dar dacă am avea un model practic care să ne ghideze și să ne ajute?

Există 4 niveluri de la care putem privi situațiile cu care ne confruntăm în viața profesională și personală deopotrivă.

· Cine a greșit? Nivelul dramei

În momentul în care se declanșează o criză, reacția noastră imediată este, de cele mai multe ori, de furie. Putem cădea foarte ușor în capcana căutării vinovatului. ,,Cum s-a întâmplat? Cum a putut să facă așa ceva?” sunt întrebările cel mai des asociate cu acest prim mod de răspuns.

· Cum reparăm ceea ce s-a întâmplat? Nivelul situațional

Dupa ce am constatat criza, începem să ne concentrăm pe a o repara. Ne uităm după daune și căutăm soluții, care, adesea însă, sunt doar o încercare de quick fix. ,,Cum o rezolvăm? Cât de repede putem reveni la normal?”.

· Cum ne raportam noi la această situație? Nivelul alegerii

Ne întrebăm deja care a fost implicarea noastră în situația creată. De asemenea, cine suntem noi în raport cu această situație? Care este responsabilitatea pe care o avem?

· Care este oportunitatea? Nivelul transformarii

Transformarea cu adevărat începe de aici. În cele din urmă, fiecare lucru care ni se întâmplă ne învață ceva, ne oferă o lecție și vorbește despre ceea ce se petrece în jurul nostru. Criza este un semnal de alarmă despre ceva care se vrea schimbat, despre ceva care nu mai funcționează. De aici înainte, construirea sau identificarea oportunitatăților depinde doar de noi.

Diferența între modurile de reacție de mai sus este ca, în primele două, dăm puterea altcuiva. Așteptăm ca soluția să vină din exteriorul nostru și depindem, practic, de ce fac ceilalți în raport cu noi.

Am lucrat la un moment dat cu un director general care începea să piardă în businessul pe care îl desfășurau, ca urmare a crizei. Atitudinea tuturor furnizorilor și a distribuitorilor s-a schimbat și ea la scurt timp, iar tendința imediată a fost ca oamenii să se axeze pe serviciile celor cu prețuri mai mici. Departamentul de marketing a fost primul considerat responsabil, învinuit că nu este suficient de creativ. În cadrul nivelului de dramă, către acesta s-a arătat cu degetul.

Citește și Cele mai puternice cuvinte ale unui CEO

Apoi, s-a trecut la încercarea de a soluționa problema: ce se întâmplă? Când e gata noul produs? Când sunt gata politicile, structurile etc.? Însă lucrurile nu s-au îmbunătățit, pentru că prețul este o variabilă limitată: poți jongla cu ea doar între anumiți parametri.

Abia apoi, directorul general a început să se gândească la cine alege să fie în această situație, cum se poziționează și care sunt partenerii lui pe mai departe. În curând și-a dat seama și cum e nevoie să regândească strategia, trecând din zona de retail la cea de business to business etc. El a transformat, astfel, o situație de criză într-o oportunitate pentru întreaga organizație.

Trecând de la criză la oportunitate, de la dramă la posibilitatea schimbării, putem înțelege că avem alegeri chiar și atunci când ni se pare că nu mai avem de ales. Nimeni nu poate crea transformări în ceilalți – colegi, prieteni, membri de echipă, lideri ș.a. Fiecare o poate face doar pentru el însuși. Totuși, schimbându-ne pe noi, putem transmite și celorlalti din organizație noul mod de la care privim lucrurile. Putem inspira, motiva și deveni noi înșine mai eficienți și mai conștienți de spațiul în care trăim și pe care îl creăm zi de zi.