Creierul celor care procrastinează e diferit de creierul celor care nu amână
Eşti genul care se ridică dimineaţa din pat imediat ce sună alarma? Sau dai „amânare” până când e musai să te urneşti? Iar la job, nu te apuci de o prezentare decât pe ultima sută de metri sau o pregăteşti din timp? O nouă cercetare, realizată de o echipă de specialişti de la Ruhr-Universität Bochum, arată că există o diferenţă la nivelul creierului între cei care procrastinează şi cei care nu.
Concluzia se bazează pe un experiment la care au participat 264 de voluntari. Aceştia au făcut mai întâi un examen RMN, în care li s-a scanat creierul. Apoi, ei au completat un chestionar legat de procesul de luare a deciziilor.
Analizând răspunsurile, cercetătorii au impărţit voluntarii în două categorii: cei care acţionează şi cei care procrastinează.
Citeşte şi: Când înțelegi creierul, ajungi la toți oamenii
Interesant este faptul că, după împărţirea în cele două categorii, cercetătorii au analizat RMN-urile voluntarilor şi au observat că există o diferenţă la nivelul creierului, în sensul că amigdala – regiunea care controlează emoţii precum frica – este mai mare la cei care procrastinează decât la ceilalţi.
„Oamenii care au amigdala mai mare au tendinţa de a ezita atunci când e vorba de a lua o decizie, chiar şi atunci când nu au un motiv intemeiat să facă asta”, susţin autorii studiului. Cu alte cuvinte, amânarea nu prea are legătură cu lenea, ci cu faptul că cei care procrastinează sunt mai precauţi din fire.
„Practic, centrul fricii din creier se activează mai des la cei care procrastinează decât la ceilalţi. La job există multe temeri, aşa că aceştia au tendinţa să amâne începerea unui nou proiect sau a unui task”, explică psiholoaga Perpetua Neo, citată de World Economic Forum.
A excela versus a fi perfecţionist
Dacă ai tendinţa de a amâna, e posibil să fii perfecţionist, căci ţi-e teamă că proiectul, prezentarea sau taskul respectiv nu va ieşi atât de bine pe cât îţi doreşti.
„Când centrul fricii din creier este atât de activ, e normal să simţi o angoasă să te apuci de ceva nou. Deci ce faci? Amâni”, spune psiholoaga.
Dacă vrei să scapi de această cutumă de a procrastina, este nevoie să realizezi că există o diferenţă între a fi perfecţionist şi a excela. Perfecţioniştii se analizează în funcţie de cea mai recentă experienţă. Astfel, dacă aceasta nu a fost pe măsura aşteptărilor lor, atunci stima de sine scade.
„Se poate ajunge la un cocktail dăunător, dacă la aşteptările tale mari adaugi zecile de chestii pe care le mai ai de făcut, regretul şi lucrurile care îţi distrag atenţia. Centrul fricii din creier se activează tot mai des”, avertizează Perpetua Neo.
Pe de altă parte, a excela înseamnă să îţi conştientizezi valoarea şi să acţionezi fără să îţi doreşti să te autodepăşeşti de fiecare dată.
„Nu ai cum să fii cel mai bun în toate. Dacă nu ţi-a ieşit ceva, nu înseamnă că nu eşti bun/ă de nimic”, adaugă psiholoaga.
Ideea nu este să nu mai procrastinezi, ci să procrastinezi mai înţelept
„Procrastinarea nu e ceva rău. Dimpotrivă, uneori poate fi ceva foarte util. Ideea este să îţi dai seama ce merită să amâni (şi până când) şi ce nu”, arată Perpetua Neo.
De asemenea, este foarte important cum îţi petreci timpul. Dacă tot ai amânat să faci ceva, măcar foloseşte timpul respectiv într-un mod constructiv: fă ceva ce-ţi place, plimbă-te, învaţă ceva nou.
„Sunt modalităţi prin care îţi dezvolţi creativitatea, aşa că nu ai de ce să te simţi prost. Bucură-te de experienţe şi vei descoperi că vei fi mai binedispus/ă, prin urmare vei avea mai multă energie să faci şi lucrul pe care l-ai amânat”, adaugă psiholoaga.
Paşi mici
O strategie utilă pentru a descoperi până unde e cazul să mergi cu procrastinarea este să îţi stabileşti nişte ţeluri concrete, dar nu imposibile, astfel încât situaţia să nu devină copleşitoare.
Doctorul B.J.Fogg, specializat în comportamentul uman, ne îndeamnă să facem paşi mici, apoi să ne stabilim recompense pentru fiecare victorie. Această rutină ne va ajuta să reuşim să scăpăm din cercul vicios şi să ne creăm un cerc virtuos.
De asemenea, ai grijă la vocile din capul tău. E bine să-ţi asculţi vocea interioară, dar pe cea care șoptește, nu pe cea care se răstește; căci, adesea, cea care se aude cel mai tare nu e vocea ta adevărată.
Conștiința de sine este bunul cel mai de preț: nu uita asta! Cu ea selectezi deciziile și căile de urmat. Dar ca să ai încredere în intuiție trebuie să te cunoști foarte bine și să știi să deosebești vocea clară, puternică și adevărată a intuiției de vocea temerilor, a neîncrederii, a îndoielilor, a superiorității. Iată ce spune Vanessa K. De Luca, fost redactor-şef la revista Essence: „Cred că ține de experiență. Mama mea îmi spunea mereu: Ce-ți spune vocea aceea micuță, din tine? Nu vocea care vorbește tare, care se răstește și care țipă, ci aceea care îți șoptește. În ea să ai încredere. Ce-ți șoptește, aia faci!”
Citeşte şi: Care sunt valorile tale? Ce te face să te simți bine?