Cum să dăm „shut down‟ minții fără să ne deconectăm

Mintea poate fi comparată cu o maimuță care sare neîncetat dintr-un copac în altul. Dacă o urmărim și vrem să o prindem, vom alerga la nesfârșit, vom obosi și, în tot acest timp, vom fi deconectați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O altă metaforă cu care este comparată mintea – o autostradă aglomerată și zgomotoasă. Locuind în vecinătatea ei, neputând să ne mutăm departe de ea, ce soluții avem?
Practic, mintea însumează condiționările, memoria, dorințele, fricile, așteptările, conflictele interioare, și altele. „Natura minții este să fie împrăștiată în multe direcții.

Abordarea Mindfulness nu înseamnă să ne forțăm mintea să nu mai rătăcească, deoarece astfel ne-am alege cu siguranță cu o durere de cap. Înseamnă mai degrabă să ne dăm seama când mintea a început să călătorească și, în cel mai bun mod, cu blândețe, să ne redirecționăm atenția și să o reconectăm cu ceea ce este cel mai valoros pentru noi în acel moment, în desfășurarea vieții noastre‟, spune Carmen Moldoveanu, trainer și coach la NLP Informal (mindyourtype.com).
Astfel, devenim conștienți de ceea ce se întâmplă în mintea noastră moment cu moment, precum și de modul în care acest lucru ne modifică experiența vieții.
„Ce le oferim oamenilor este permisiunea de a trăi fiecare moment mai complet și mai asumat, și le oferim instrumentele de a aborda acest proces în mod sistematic‟, mai spune Carmen Moldoveanu, care susține un curs de Mindfulness pentru reducerea stresului. Mai exact, participanții sunt familiarizați cu metode prin care să-și asculte corpul și mintea, și să înceapă să aibă mai multă încredere în propria lor experiență. Ei pot astfel învăța că exista un anumit mod de a trăi, de a privi problemele, de a face față întregii „catastrofe‟, care poate face viața mai plăcută și mai intensă, și, în plus, le poate oferi sentimentul de a fi mai în control.
Acest mod de a trăi, care poate fi învățat, poartă denumirea de mod conștient sau de mod atent (mindful).

Tehnici Mindfulness

Tehnicile nu urmăresc relaxarea, ci înlocuirea modului ‘a face’ cu ‘a fi’. Din afară, dacă un observator te-ar privi când practici, ar crede că nu faci nimic. Însă în interior există un efort susținut, o disciplină a concentrării care necesită multă voință și practică. Este atenție activă, alertă, de a nu adormi și de a nu fi distras, de a sta conectat cu corpul, emoțiile, gândurile, moment după moment. Tehnicile urmăresc să construiască o insulă de „a fi‟ în mijlocul mării de acțiuni constante în care ne găsim în permanență, un spațiu în care ne dăm voie să ne oprim o vreme.

„Înveți treptat cum să înveți să-ți suspenzi toate acțiunile, și să te reorientezi către ‘a fi’, cum să-ți faci timp pentru tine, cum să încetinești ritmul și să hrănești starea de calm și de acceptare de sine din interiorul tău, învățând să observi ce face mintea ta clipă de clipă, să-ți urmărești gândurile și să le lași să plece fără să fii prins și controlat de ele‟, mai precizează Carmen Moldoveanu. Practic, înveți cum să faci loc pentru un nou mod de a vedea vechile probleme.
Dar, ca să funcționeze, nu este suficient să citești despre practici și să știi ce efecte minunate au, ci este necesar să le practici zilnic. În mod similar, cititul despre mâncare sau privirea unor fotografii extraordinare cu mâncare nu îți vor aduce mai nimic, dacă nu mănânci.
Adeseori dialogul mental se desfășoară fără participarea noastră conștientă. În limbaj comun spunem că ‘am căzut pe gânduri’ sau ‘am fost furați de gânduri’, sau ‘nu ne putem scoate ceva din minte’, ‘nu ne putem lua mintea de la ceva’, ‘un gând nu-mi dă pace’. Dacă am compara creierul cu un computer, am putea spune că somnul este singura perioadă în care avem liniște, în care sistemul este ‘shut down’. Iar în cazul multor oameni, chiar și somnul este tulburat de gânduri și griji sau întrerupt de perioade de insomnie. De aceea, este nevoie de calm, răbdare, armonie.