Cum nimerești toate popicele?

În serialul Suits, doi avocați supărați și foarte stresați au hotărât să joace bowling ca să se calmeze. Numai că unul dintre ei nu jucase bowling niciodată, așa că bila lui tot ieșea de pe pistă. Văzându-i dezamăgirea, colegul lui i-a spus: „Uite, azi omul acela te-a scos din minți. Cum ar fi să-ți imaginezi fața lui pe fiecare dintre popicele astea?” Zis și făcut. Iar bila nu a mai ieșit de pe pistă și a dărâmat toate popicele. Nu o dată, ci încă o dată, și încă o dată, și încă o dată. Și uite-așa, avocatul care nu jucase bowling niciodată a făcut un joc perfect.

Credeți că a obținut o victorie atât de mare pentru că atât de mare îi era supărarea? N-aș zice. Cred că avocatul a fost victorios pentru că și-a văzut de supărare. Altfel spus, nu și-a risipit atenția și energia întrebându-se: Oare sunt destul de bine supărat? E cineva care știe să fie supărat mai bine decât mine? Mă apreciază destui oameni pentru supărarea mea? Pe cine aș putea întrece, cu supărarea mea? Cum să fac eu ca să fiu cel mai supărat om din lume, anul acesta?

Vă invit să ne vedem de supărare? Nu. Vă invit să ne vedem de treabă.

Nu-ți vezi de treaba ta atunci când stai cu ochii după altceva: după perfecțiune, după succes, după (auto)critică, după frică etc. Nu ne omoară treaba, cât grija ei, cum bine spune românul.

CUM SĂ-ȚI VEZI DE TREABĂ

Perfecțiunea

Nu e vorba că perfecțiunea nu ar exista. Dimpotrivă, perfecțiunea este peste tot și în fiecare moment – numai că înseamnă altceva și arată cu totul altfel decât ne imaginăm noi. În viață, sensul și scopurile sunt mult mai bogate, mai complexe, mai înalte și mai diverse decât ne putem noi imagina. Astfel, imperfecțiunile sunt minunate și necesare, pentru că devin cale de creștere și dezvoltare.

De aceea George Enescu spune: „Perfecțiunea, ce pasionează pe atâția oameni, pe mine nu mă interesează. Ceea ce importă (…) este să vibrezi tu însuți și să faci și pe alții să vibreze”.

Iar când e vorba de oameni, Jane Fonda spune: „Nu trebuie să fii perfect, trebuie să fii întreg”. A fi integru înseamnă a fi întreg – numai fiind tu însuți ai acces la toate resursele tale, îți poți valorifica toate abilitățile, poți deveni mai bun, îi găsești pe cei asemeni ție, poți face echipă cu cei complementari cu tine, poți avea sentimentul de apartenență. Așa vei crește, așa vei deveni, așa te ve împlini.

Perfecționismul nu înseamnă a căuta imperfecțiuni, ci a căuta frumusețea, iubirea, bucuria, întregirea, unitatea, umanitatea. Perfecționismul înseamnă a accepta imperfecțiunile și rolul lor.

Privește în jur. Câte lucruri perfecte vezi și câte lucruri sunt suficient de bine făcute și terminate? Care crezi că sunt mai utile pentru oameni și pentru umanitate?

Și câte lucruri care la început par imperfecte în timp se dovedesc a fi desăvârșite?

(Auto)critica

Critica ta. Dacă în capul tău este o voce care-ți vorbește mereu despre ce este imposibil și îți spune că nu poți face una sau alta pentru că nu te pricepi sau nu ești suficient de bun, atunci acest tip de auto-cenzurare îți va inhiba și limita eforturile și dăruirea. Trebuie să te cunoști foarte bine și să știi să deosebești vocea clară și adevărată a intuiției de vocea temerilor, a neîncrederii, a îndoielilor, a superiorității. Diferența dintre ele este că vocea intuiției șoptește, în timp ce vocea temerilor și a neîncrederii se răstește. Învață să asculți vocea care te iubește.

Critica altora. Nu ai nevoie de părerile tuturor, ai nevoie de părerile oamenilor potriviți. Iar oamenii potriviți sunt cei care te prețuiesc și/sau cei care își doresc să fii mai bun și știu să te îndrume cu înțelepciune și respect.

Frica

În cartea sa, Big Magic: Creative Living Beyond Fear, Elizabeth Gilbert vorbește despre frică, cu umor și cu curaj. Frica face parte din viață și are rolul ei, așa că nu trebuie eliminată, ci doar bine gestionată. E bine să ne împrietenim cu frica, pentru ca să înțelegem când trebuie doar să o auzim și când trebuie s-o și ascultăm. A fi curajos nu este același lucru cu a fi neînfricat. A fi curajos înseamnă a ști să călătorești cu frica.

Succesul

Walt Disney, Charlie Chaplin, Ileana Cosânzeana, Steve Jobs, Bill Gates, Mark Zuckerberg, Got Talent, American Idol, X Factor. Succes, vârf, Top, câștigător, erou, unicorn. Din „poveste de succes” ție ce îți rămâne în minte: poveste sau succes? Succesul are o poveste. Iar povestea are un erou, care face o călătorie – de formare, de (auto)descoperire, de învățare, de conștientizare, de câștigat experiență și înțelepciune, de creștere și dezvoltare. Ca să fie erou, omul trebuie să facă bine și să nu facă bine numai pentru sine.

Apoi, concentrează-te pe proces, nu pe produs. Vizitează culisele altora și invită-i și pe ceilalți în culisele tale. Privește munca din spatele produsului – vei vedea nu numai victoriile, ci și căutările, eșecurile, nesiguranța, obstacolele și încercările. Te vei simți mai puțin singur și mai puțin imperfect. Te vei simți mai curajos și vei vedea că toate au un rost. Prin urmare, cât trăiești, învață. Seara, întreabă-te ce știi acum și nu știai azi-dimineață.

Așadar, nu muri nici de grija ta, nici de grija altuia.
Ca să faci lucrurile bine, vezi-ți de treabă și ai încredere în tine.