Ziua de lucru de 24 de ore

Declaratia de independenta

Elisabeta Ratiu a decis, la 18 ani, sa-si ia viata in propriile maini. Desi provine dintr-o familie cu suficiente resurse financiare pentru a nu duce grija zilei de maine, Elisabeta si-a spus ca trebuie sa faca ceva pe cont propriu. "Daca esti mediocru si nu-ti iei soarta in maini, nu reusesti nimic in viata. Oamenii nu sunt perfecti, dar se pot perfectiona", crede ea. Mergand pe acest principiu, a devenit, in timpul facultatii, reprezentant de vanzari al unei companii de produse cosmetice. Cu banii castigati si-a putut plati singura facultatea. Apoi, s-a angajat la Biroul de Relatii Publice al Universitatii din Bucuresti. In paralel, facea traduceri pentru o firma de avocatura. Toate acestea se intamplau la 19 ani, varsta la care poate ca multi dintre noi stiam mai bine drumul pana la un club, decat cel care ducea la serviciu. "Nu mai stiam nici cum arata copacii. In weekend munceam. Pe langa mersul la facultate, prin pauze, trebuia sa-mi conving colegele sa cumpere produse cosmetice. Ma trezeam cam pe la 7, ca sa invat pentru examenele de la facultate, ma duceam la 9 la birou, pana pe la vreo 11. In jurul pranzului incepeam cursurile, care tineau pana dupa-amiaza. Apoi ma intorceam la birou, unde mai stateam pana la 18.30-19.00. Ma intorceam acasa, vedeam daca mai am ceva de citit pentru cursurile de a doua zi, dupa care ma apucam din nou sa traduc. Cred ca vreo trei luni am avut nopti la rand in care traduceam pana la 3 dimineata. Am tradus peste 3.000 de pagini", povesteste Elisabeta. Apoi a inceput sa dea meditatii. Cu timpul, a ajuns sa aiba si 13 sedinte de meditatii pe saptamana. In fine, la 20 de ani a intrat in afaceri. Cu banii stransi si, bineinteles, cu ajutorul parintilor, care au avut mare incredere in ea, si-a deschis un salon de infrumusetare corporala. "A fost o chestie de ambitie. Mi-am spus ca, daca poate cineva sa-si inceapa propria afacere, de ce n-as putea si eu?" Singura si-a comandat, din SUA, tehnica necesara, singura a asteptat, in vama, primirea aparatelor, singura si-a angajat si instruit personalul si tot singura si-a inchiriat un apartament pe care l-a transformat in locul de unde doamnele ies mai frumoase decat au intrat.

Acum, viata Elisabetei Ratiu se imparte intre salon, facultate, administratii financiare si, putin de tot, familie si prieteni. O zi de lucru obisnuita presupune mersul la birou, invatatul pentru facultate, orele de curs, intalniri cu partenerii de afaceri si, eventual, seara, o "repriza" de facut curatenie prin salon.

Partea frumoasa a lucrurilor este ca Elisabeta Ratiu si-a castigat, la 21 de ani, o situatie materiala pe care altii o ating dupa cativa ani buni de munca, este respectata si apreciata de catre cunoscuti si de angajate pentru felul in care stie sa-si conduca afacerea. A facut din salon un loc in care angajatele – Elisabeta le considera colaboratoare – vin de placere la serviciu, pentru ca, spune ea, "Eu nu sunt genul de om care se duce la serviciu si se uita tot timpul la ceas, asteptand sa treaca orele mai repede. Si angajatele mele sunt la fel. Asa ar trebui sa fie un mediu de lucru, sa te duci acolo de placere, ca si cum te-ai duce la o intalnire cu o persoana draga, nu sa zici <>"

Cei mai buni prieteni: partenerii de afaceri

Partea mai putin frumoasa este aceea ca timpul liber al directoarei de 21 de ani s-a redus pana aproape de disparitie. A trebuit sa renunte la multe lucruri, care pot insemna destul de mult pentru o tanara de varsta ei. Si nu intra aici timpul petrecut cu ingrijirea unghiilor sau mersul la coafor. Cel mai mare sacrificiu pe care Elisabeta Ratiu a trebuit sa-l faca a fost renuntarea, intr-o masura suficient de mare, la prieteni. "A trebuit sa renunt la prieteni. I-am cam neglijat. Am amici pe care nu i-am mai vazut de jumatate de an si stiu ca m-au cautat. Poate ca m-au considerat neserioasa, dar pur si simplu uit. Oarecum, as putea sa spun ca am inlocuit prietenii cu partenerii de afaceri. Daca as avea de ales intre o intalnire cu un partener de afaceri si o intalnire cu un prieten, as iesi cu partenerul de afaceri", marturiseste Elisabeta.

Chiar avand un asemenea stil de viata, Elisabeta Ratiu isi doreste ca, la un moment dat, sa-si intemeieze o familie, dar nu mai devreme de 25 de ani. "Imi doresc o viata de familie, imi doresc sa am copii, dar in momentul in care pot sa le ofer totul". Nu crede insa ca va fi o familista convinsa. "Niciodata nu o sa renunt la cariera mea pentru familie. Deci, daca va fi sa ma marit cu cineva, acel cineva o sa fie tot un om de cariera, eventual, un partener de afaceri".

No regrets!

Elisabeta Ratiu nu crede ca va regreta vreodata anii acestia, pe care a ales sa-i dedice carierei si nu micilor bucurii specifice varstei, tocmai pentru ca a fost o alegere libera. Considera ca nu a avut nimic de pierdut. Deja nu se mai considera asa de tanara: "Am 21 de ani, arat de 16 si ma simt ca la 30". Totusi, recunoaste: "Uneori mi-e dor sa ma sune cineva seara si sa imi spuna <>".