Vrei să înfiinţezi un start-up? Ia mai gândeşte-te

Refrenul sună foarte familiar: dacă vrei să schimbi lumea şi, în timp ce faci asta, să te mai şi îmbogăţeşti, atunci dă-i drumul! Start-up-urile sunt prezentate pe larg şi evidenţiate în mai multe povestiri din cartea la care sunt co-autor, “Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders”. Totuşi, problema nu stă în ceea ce spune familiarul refren, ci în ceea ce nu spune: că viaţa de start-up nu e pentru oricine.

În cartea “The Lean Startup: How Today’s Entrepreneurs Use Continuous Innovation to Create Radically Successful Businesses”, Eric Ries a scris despre indicatorii vanităţii – numere care mai degrabă creează iluzia de succes decât să valideze înregistrarea unui adevărat progres. În acelaşi fel, antreprenorii dominaţi de vanitatea lor au iluzii şi prejudecăţi profunde despre realităţile vieţii de start-up.

Cei care devin antreprenori mânaţi de vanitatea lor încep noi afaceri din motive greşite. Înfiinţează companii pentru că e “cool” să faci aşa ceva. Sunt hipnotizaţi de enormul aparat de produs mituri ale mass media moderne dedicate publicului larg, de locul pe care râvnesc să-l capete în relatările postate pe faimosul blog despre start-up-urile din tehnologie TechCrunch şi de “Like”-urile pe care le vor obţine când vor posta update-uri pe Facebook. Ei supraestimează partea “glamour” şi subestimează munca obositoare de fiecare zi implicată de gestionarea unei afaceri. Şi, pe măsură ce omniprezentele poveşti despre succesul unor start-up-uri se răspândesc în social media, aceste iluzii devin nişte auto-amăgiri foarte puternice. Toţi fondatorii unei afaceri au această vanitate în ei, într-o măsură sau alta. Într-un fel, vanitatea este cea care îi impulsionează să reuşească. Dar ceea ce contează este măsura în care vanitatea a pus stăpânire pe capacitatea lor de a judeca.

Aşa cum pot confirma cei care au fondat companii, ceea ce întâlneşti când eşti îngropat în tranşeele start-up-ului va fi departe de proiecţiile tale mentale şi de aşteptările pe care le ai pentru viitor. Realitatea dură este că a fi fondatorul unei afaceri este, mai degrabă, un exerciţiu de disponibilitate psihologică. În decursul suişurilor şi coborâşurilor prin care vei trece, maturitatea ta emoţională va conta mai mult decât setul de abilităţi pe care mizezi. Vei avea nevoie să dispui de inteligenţă socială ca să-ţi alegi, ca partener de afaceri, co-fondatorul potrivit. Înseamnă să înveţi să trăieşti cu un salariu mai mic ca înainte şi să faci sacrificii mai mari în schimbul unui beneficiu viitor care este foarte incert. Înseamnă să fii responsabil de oamenii din echipa ta, să iei vina asupra ta atunci când ei o dau în bară şi să le recunoşti meritele atunci când reuşesc. Înseamnă să jonglezi pentru a fi în stare să le stăpâneşti pe toate în acelaşi timp: echipa, clienţii, investitorii şi partenerii strategici. Înseamnă să înveţi să echilibrezi libertatea de creaţie cu disciplina în desfăşurarea operaţiunilor. Şi, dacă pui toate acestea peste obişnuitele presiuni personale sau venite din partea familiei, e greu de văzut cum ar putea orice om “sănătos la cap” să aleagă o asemenea cale.

Deci cum îţi dai seama dacă ai – sau nu – în tine doar partea de antreprenor dominat de vanitate?

Eşti atras de titluri care “dau bine”. Dacă ai fost mereu preocupat cum să devii “Managing Director”, probabil că nu eşti pregătit să mergi pe un drum care îţi va impune să îţi faci griji despre orice – începând de la încheierea unei tranzacţii şi până la cine ar trebui să scoată gunoiul din birouri. Vrei o metodă de verificare simplă? Vezi dacă nu cumva, în primul an de carieră, ai ocupat un post de Internship cu un titlu pompos.

Ai o nevoie constantă de confirmări venite din exterior. Aşa cum a arătat Daniel Gulati, autorul cărţii “Passion & Purpose”, jobul corporatist tipic este plin de răsplăţi variabile sub forma promovărilor, a laudelor venite din partea colegilor şi a publicităţii. În lumea start-up-urilor, pierzi cea mai mare parte a acestor mecanisme de susţinere pozitivă. Validările progreselor pe care le înregistrezi nu mai sunt atât de clare şi de nete. Va trebui să fii pregătit să suporţi incertitudinea situaţiilor complexe, în care unele dintre informaţiile de care dispui despre business-ul tău îţi spun că te înşeli, în timp ce alte informaţii îţi spun că faci o treabă foarte bună.

Crezi că start-up-ul “dă bine în cv”. Într-un articol postat recent pe blogul TechCrunch, Geoff Lewis a scris despre un absolvent de MBA care se gândea că, dacă face o pauză pentru a înfiinţa un start-up, asta fi un adaos bun la lunga listă a realizărilor sale. “Chiar dacă, în cele din urmă, start-up-ul nu ajunge nicăieri, faptul că am absolvit Y Combinator ar fi o acreditare atât de grozavă”, ar fi zis absolventul de MBA. (n.tr. Y Combinator este specializat in oferirea de finanţare şi consiliere pentru înfiinţarea de start-up-uri). Întreabă-te dacă nu cumva a avea ceva care “dă bine în CV” înseamnă mai mult pentru tine decât a crea nişte produse nemaipomenite, iar dacă e aşa, mai gândeşte-te.

Stilul tău de viaţă nu-ţi permite să “te arunci cu capul în jos”. Dacă principalul blocaj de care te poticneşti când te gândeşti să înfiinţezi un start-up este nevoia de a avea siguranţă financiară ca să poţi să-ţi cumperi ultima geantă de designer sau să pleci în călătoria aceea în Noua Zeelandă la care visai de mult timp, atunci probabil că nu ai încă starea de spirit potrivită ca să porneşti o afacere. Nu numai că vei fi nevoit să accepţi o reducere de salariu şi să cheltuieşti mai puţin, dar va trebui să îi presezi pe angajaţii tăi să facă la fel şi să se gândească la moduri creative de a economisi bani, pentru a te asigura că “afacerea ta are la dispoziţie o pistă cât mai lungă până decolează”. A te lansa în afaceri pe cont propriu, reuşind fără aproape nici un ajutor extern, este o artă, iar alegerile tipice pentru stilul tău de viaţă îţi vor sta în cale. Nu forţa lucrurile.

Noi toţi suntem susceptibili la a ne lăsa impresionaţi de mituri, fără să le punem sub semnul întrebării. Noul “spirit al vremii” spune că antreprenoriatul este calea către obiectivul suprem. Numai că primul pas în a decide dacă să devii sau nu antreprenor este să înveţi să stăpâneşti vanitatea care există în noi toţi şi să nu te laşi orbit de ceea ce crede mulţimea.

Oliver Segovia este co-autor al cărţii “Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders'' şi antreprenor în Filipine.