Vrei să devii un lider bun? Fii egoist, chiar foarte egoist

Dar există şi un mod fundamental diferit în care poate fi văzut egoismul, şi anume că dacă liderii au grijă în mod egoist de propriile sentimente, din acest lucru vor avea de câştigat nu doar ei, ci şi toţi ceilalţi din jurul lor, inclusiv companiile pe care le conduc.

Pentru a realiza acest lucru, liderii trebuie să înceteze să-şi mai facă rău „cu mâna lor” şi să înceapă să aibă grijă de ei înşişi. Ia în considerare aceste întrebări: care sunt aspectele psihologice ale egoismului care ne vor ajuta ca lideri? Care sunt stările de spirit care ne fac rău şi pe care ar trebui să le reducem sau să le eliminăm, şi care sunt stările de spirit ce ne vor oferi avantaje pe care ar trebui să le obţinem sau să le amplificăm?

Primul pas pe care trebuie să-l faci pentru a deveni un lider egoist este să îndepărtezi emoţiile nesănătoase care îţi distrag atenţia şi nu îţi permit să iei decizii clare şi eficiente. Ia, de exemplu, furia: este o emoţie care determină eliberarea de substanţe chimice neurotransmiţătoare numite catecholamine, care declanşează o izbucnire de energie în corpul nostru: ritmul cardiac ni se accelerează, ne creşte tensiunea sanguină, iar respiraţia ne devine mai rapidă. Atenţia ni se îngustează şi devine fixată pe ţinta furiei noastre, iar noi nu mai suntem în stare să fim atenţi la nimic altceva. Acum suntem pregătiţi pentru reacţia de „luptă sau fugi”.

Pentru oamenii care trăiau în altă eră, acest răspuns ar fi fost de foarte mare ajutor, dar în lumea modernă reacţiile noastre ajung să se acumuleze sub presiune „în spatele biroului” la care ne aflăm: nu au unde să se ducă şi, în felul acesta, se „înnoadă” şi se blochează în interiorul nostru – sau, mai rău, sunt direcţionate spre angajaţii noştri. Fluxul de adrenalină rezultat în urma furiei, care poate să rămână în corpul nostru zile la rând, ne coboară pragul la care ne înfuriem, determinându-ne ca după aceea să ne înfuriem cu mult mai mare uşurinţă ca înainte. Cu alte cuvinte, putem fi atraşi cu uşurinţă în cercul vicios al furiei. Pune-ţi întrebarea aceasta: ca lider, oare am luat vreodată o decizie bună în momentele în care am fost furios şi mi-am pierdut controlul asupra emoţiilor mele?

Toate emoţiile negative au efecte similare: creează tendinţa de a ne absorbi într-un cerc vicios. Aşa se întâmplă în cazul urii, lipsei de bunăvoinţă, atitudinii răzbunătoare, fricii, aroganţei, îndreptăţirii – pe care ne-o arogăm pentru a-i condamna pe ceilalţi, invidiei, neliniştii, anxietăţii şi depresiei. Substanţele chimice care cauzează aceste sentimente se pot acumula în corp de-a lungul timpului, ducând la o întreagă gamă de boli psihosomatice. Dar, dacă ne dăm seama că ne facem rău nouă înşine prin aceste emoţii şi hotărâm să le punem capăt pentru binele nostru, ne ajutăm de fapt şi pe noi, şi pe ceilalţi. Dacă-ţi alimentezi furia, o vei face să crească. Aşa că, atunci când ne alimentăm emoţiile negative, le îndreptăm energia negativă şi spre cei din jurul nostru. Acest lucru le scade moralul şi le reduce productivitatea. Cu alte cuvinte, lucrul cele mai egoist pe care-l putem face – pentru noi şi pentru ceilalţi – este să ne reducem sau să ne eliminăm stările de spirit negative.

Cel de-al doilea pas este să ne creăm în mod egoist beneficii pentru noi înşine, iar cele mai mari beneficii pe care ni le putem oferi sunt stările de spirit pozitive: empatia, bunătatea, compasiunea, bunăvoinţa, iertarea, smerenia şi recunoştinţa. Aceste sentimente pozitive determină eliberarea în corp a serotoninei, oxitocinei şi a altor substanţe chimice înrudite, care reduc stresul, amplifică nivelul la care funcţionează sistemul imunitar şi ne reduc drastic riscul de a suferi de boli psihosomatice. Ca lideri, distribuim emoţiile pozitive celor din jurul nostru, aşa cum le distribuim şi pe cele negative. Distribuirea emoţiilor pozitive creează o atmosferă mai plăcută, le ridică oamenilor moralul şi amplifică productivitatea.

Substanţele neurotransmiţătoare precum serotonina şi oxitocina au şi alt efect: ne îmbunătăţesc în mod semnificativ claritatea mentală. Ne ajută „să facem acea legătura dintre puncte ce conturează o imagine relevantă”, să gândim creativ, să înţelegem problemele din perspective multiple, să rezolvăm problemele mai eficient şi să luăm decizii rapide care sunt benefice pentru noi şi pentru ceilalţi. Cine ar fi crezut că dacă te concentrezi mai întâi pe tine însuţi, această atitudine te va ajuta să realizezi atât de multe lucruri?

Şi sunt multe moduri în care putem să stăpânim acest fel de egoism. Una dintre abordări este o tehnică de meditaţie numită vipassana, care înseamnă să vedem lucrurile exact aşa cum sunt, nu cum par să fie, cum ne-am dori să fie sau cum ni le imaginăm că ar fi. A face judecăţi pentru a lua decizii de business înseamnă să fim capabili să descifrăm rapid ceea ce s-ar putea să nu fie evident dacă vedem lucrurile doar la suprafaţă. Atunci când un lider este egoist, nu mai există nimic care să îi întunece înţelegerea realităţii aşa cum este – nu cum ar vrea el să fie, cum pare să fie sau cum o descrie oricine altcineva că ar fi. Iată şi un avertisment: acest concept este uşor de înţeles, dar greu de pus în practică şi de exersat. Dar merită incredibil de mult să depui efortul necesar. Prin recunoaşterea faptului că stările de spirit negative au puterea de a ne face rău, de deschidem spre schimbare.

În cele din urmă, le „dăm mai departe” celorlalţi ceea ce avem în interiorul nostru. Ne amplificăm emoţiile – furia, compasiunea şi tot ceea ce se află între cele două capete ale spectrului emoţiilor – şi le proiectăm asupra celorlalţi. Ca lideri, este deosebit de important, pentru noi înşine, să fim egoişti – astfel încât să „împrăştiem” undele efectelor pozitive cât mai larg şi mai departe.

Vijay Govindarajan este profesor de business internaţional la Tuck School of Business – Dartmouth College şi co-autor al cărţii “Reverse Innovation”. Srikanth Srinivas este catalizator pentru inovaţie şi autorul cărţii “Shocking Velocity”