Unde dai si unde crapa?! Comunicarea in registrul pasiv-agresiv

Cand vine vorba despre banii cheltuiti, cred ca daca ai nevoie de un lucru il cumperi fara sa fie nevoie apoi sa plimbi suma cheltuita prin tot felul de celule Excel. De ce conteaza atat de mult daca dosarele pe care le-am cumparat saptamana trecuta intra in contul "administrativelor" sau al "serviciilor de consultanta"? Ar putea sa intre si in contul rapoartelor pe care le livram clientilor si atunci ecuatia pare sa nu se mai simplifice vreodata. Acesta este unghiul din care vad eu o discutie despre bani.

Cel cu care port discutia despre numere nu e nevoie sa mai spun le iubeste. Nu poate da sau primi explicatii in absenta lor. Le intelege contextul, valoarea, rostul, paguba. Are nevoie sa le vada exact acolo unde au impact si stie sa le valorifice. Mi-a explicat si mie mereu, dar am acceptat cu greu ca e ceva ce trebuie sa inteleg sau ca mi-ar putea fi si util pe deasupra.

Imaginati-va acum dialogul dintre noi: eu simt ca a vorbi despre afacere inseamna a vorbi despre venituri; interlocutorul meu, avand acelasi subiect, aloca peste 75% din energia si timpul lui vorbind despre costuri si margini. Este un dialog al surzilor in care astept sa taca el, ca sa vorbesc eu. Orice spune e doar o baza pe care eu imi pot construi defensiva.

A fost cea mai proasta experienta de comunicare pe care am avut-o pana in urma cu vreun an. Si cel mai bun exemplu prost pe care vi-l pot impartasi.

Acest gen de discutie este mai degraba meci de ping pong, nu comunicare, si cu siguranta li se intampla celor mai multi dintre noi. Vorbind despre un subiect comun, fiecare dintre interlocutori are propriile opinii pe care tinde sa le apere cu tarie. Ne ambitionam sa confundam consensul cu dreptatea si nu definim unghiurile din care fiecare dintre noi percepe subiectul discutiei. Nu e o problema de emitator-receptor, ci doar una de atitudine si de intentie. Este cea mai mare capcana a comunicarii: sa dezbati opiniile in mod separat, fara sa ai intentia de a le alinia la scopul comun. Motivul nu e determinat de rea-vointa, este o pornire naturala, dar defensiva si paguboasa. Parerea personala pare sa aiba mai mare nevoie de triumf decat scopul comun.

Vestea buna este ca in acest context defensiv am stiut aproape de la inceput ca la finalul unei astfel de discutii incomode, frustrante si grele, dupa cateva zile, voi constata ca voi fi invatat ceva nou si util care ma va ajuta in discutia viitoare. Stiam ca nu vom mai lua de la capat discutia pornind de la principii de baza, ci vom avansa de unde am ramas ultima data. Era singura mea motivatie sa port aceasta discutie.

Cam asta e paradigma clasica a oricarui context de comunicare: fiecare vine cu bagajul lui urias de experiente personale, de prejudecati, de angoase, de frustrari, de competente sau de bune intentii. Frustrarile primeaza si consuma cel mai mult timp si energie. Competentele sunt adesea ignorate.

Multa vreme am considerat competenta interlocutorului meu (in a intelege numere) drept un act agresiv si de barbarism, iar interesul lui in a clasifica corect niste cheltuieli – o exagerare uriasa. Asta doar pentru ca eu nu intelegeam in acelasi fel si pentru ca mi-era atat de frica de incompetenta mea. Negam si incercam sa combat competenta lui doar de dragul unor principii si filozofii pe care le credeam salvatoare, cum ar fi aceea ca daca nu aruncam cu banii pe geam, locul lor in Excel nu mai este important.

Ce-ti trebuie, in definitiv, pentru ca la finalul unei actiuni de comunicare sa zici ca aceasta a fost buna? Cand stii ca o comunicare e buna? Cand cel caruia ii transmiti a inteles si va face ce i-ai spus tu? Cand ai un acord de la interlocutor?

Eu cred ca o comunicare buna e ceva mai profund decat atat, e un moment de adevar. E igienic sa transmiti clar ce vrei si cum vrei. E la fel de igienic sa te asiguri ca receptorul intelege mesajul tau pentru ca e de datoria emitatorului sa o faca pe intelesul celui care o primeste. Esenta comunicarii sta in relatia dintre oamenii care comunica si in calitatea atitudinilor lor.

Intotdeauna o persoana agresiva isi va comunica mesajul clar si chiar imperativ.Desi este inteleasa, opinia ei va fi cu greu acceptata si urmata. E o mare capcana sa consideri ca a transmite un mesaj clar inseamna sau determina si actiune din partea interlocutorului. O persoana constructiva va sti sa isi atraga cu usurinta interlocutorii prin simplul fapt ca este interesata sincer de opiniile, lor pe care le va integra in conversatie.

Adesea scapam din vedere ca scopul comunicarii unui mesaj nu trebuie sa fie coercitiv, ci de tip atragere, chiar daca e vorba de o simpla informare. Consensul genereaza motivatie si initiativa, agresivitatea genereaza frustrare si dependenta.

Pe scurt, cateva dintre capcanele comunicarii sunt:

• confundarea consensului cu dreptatea;
• lupta pentru triumful idelor personale, nu pentru alinierea opiniilor si integrarea lor la obiectivul comun;
• ignorarea competentelor si frustrarilor pe care interlocutorii le aduc la masa;
• ignorarea propriilor valori;
• ignorarea intereselor si a logicii interlocutorului;
• dorinta de a castiga disputa, nu de a gasi solutii;
• lipsa curiozitatii fata de ce stie sau ce poate interlocutorul;
• ambitia de a ne pozitiona cat mai bine propriile idei;
• confundarea auzitului cu ascultatul;
• asumarea implicita a unei posturi de inferioritate sau superioritate a interlocutorilor;

Pentru a imbunatati o relatie de comunicare este esential sa retinem ca:

• responsabilitatea comunicarii este la emitator; cel care are de transmis un mesaj trebuie sa se asigure ca receptorul intelege mesajul si intentia cu care mesajul este transmis;
• atunci cand vi se pare ca mesajul pe care il primiti este diferit de filozofia sau de modelul propriu de gandire, plecati de la premisa de competenta si incredere in interlocutor; inainte de a judeca interlocutorul, puneti-va in dubiu si propria opinie;
• o comunicare reusita presupune empatie si dorinta de a internaliza si puncte de vedere diferite de cele personale;
• oamenii au feluri diferite in care inteleg lumea si se raporteaza la ea;
• suntem egali, iar opinia si experienta personala a fiecaruia dintre noi trebuie folosite la maximum;
• beneficiile pe care le putem obtine dintr-o relatie de comunicare sunt cu atat mai mari si mai rapide cu cat facem mai repede efortul de a asculta si de a integra opinia interlocutorului.