Tu te simți apreciat?

După ce fiecare dintre ei a vorbit, m-am trezit că adaug şi eu câteva observaţii cu privire la ce anume apreciez la acea persoană. Nu a trecut mult şi au început şi ceilalţi să mi se alăture. Energia pozitivă din sală era de-a dreptul contagioasă, numai că nu putem miza ca apariţia acestui flux de energie pozitivă să se întâmple de la sine.

Indiferent ce are de câştigat fiecare dintre noi din munca lui, s-ar putea să nu existe nimic mai preţios decât sentimentul că eu contez – că am contribuit la întreg cu o valoare unică şi că am obţinut recunoaşterea pentru această contribuţie.

Conform unui studiu global realizat de firma de consultanţă Tower Watson, factorul cel mai important pentru implicarea şi dedicarea angajaţilor – aflat la o mare distanţă în top faţă de toţi ceilalţi factori – este măsura în care angajaţii au, sau nu, sentimentul că managerul lor este sincer interesat de starea lor de bine. Or, conform studiului, mai puţin de 40% dintre angajaţi se simt aşa.

Sentimentul că sunt apreciaţi sincer le ridică oamenilor moralul. La nivelul cel mai de bază, aprecierea ne face să ne simţim în siguranţă, ceea ce ne eliberează – emoţional, psihologic etc – ca să putem da tot ce e mai bun din noi la serviciu. De asemenea, ne energizează. Când simţim că valoarea noastră este în pericol, aşa cum se întâmplă adesea, suntem îngrijoraţi iar această grijă ne preocupă tot mai mult, ceea ce ne epuizează şi deviază energia rămasă de la scopul pentru care ar trebui să o folosim în companie: acela de a crea valoare.

Atunci de ce exprimarea aprecierii faţă de oamenii cu care lucrăm la birou este cu atâta uşurinţă considerată a fi, stânjenitoare, sentimentalism fals şi lipsită de orice credibilitate? Răspunsul evident este că, la locul de muncă, nu vorbim fluent limbajul emoţiilor pozitive. Suntem atât de puţin obişnuiţi să ne dezvăluim emoţiile pozitive, încât atunci când totuşi o facem, nu ne simţim în largul nostru. Aprecierea venită din inimă este un „muşchi“ pe care nu ni l-am antrenat sau pe care nu ne-am simţit încurajaţi să îl exersăm, ca să îl întărim.

În mod ciudat, avem mai multă experienţă în exprimarea emoţiilor negative – ca o reacţie defensivă la ceea ce spun sau fac ceilalţi, şi adesea nu ne dăm seama ce impact coroziv are decât mult mai târziu, dacă totuşi ajungem vreodată să ne dăm seama. Şi e păcat. Impactul emoţiilor negative – mai precis al sentimentului că eşti devalorizat – este incredibil de toxic. Aşa cum scrie psihologul Daniel Goleman, „ameninţările la adresa poziţiei pe care o avem în ochii celorlalţi sunt aproape la fel de puternice ca şi cele la adresa propriei noastre supravieţuiri“.

Un studiu a arătat că la incidenţa afecţiunilor coronariene este cu 30% mai ridicată la angajaţii care se simt criticaţi pe nedrept de către şeful lor, sau care simt că şeful lor nu i-a ascultat când au vorbit despre ceea ce îi preocupă, decât în rândul angajaţilor care se simt trataţi corect şi cu grijă.

Într-un studiu în care a analizat mediul de lucru din companii, cercetătorul Marcial Losada a aflat că în echipele cu performanţele cele mai ridicate, raportul dintre feedback-ul pozitiv şi cel negativ este de 5,6 la 1. Prin contrast, în echipele cu performanţe slabe acest raport este de 0,36 la 1.

Întrebarea este: ce măsuri practice poţi lua, ca manager, ca să foloseşti aprecierea pentru a construi o echipă stabilă care obţine performanţe înalte?

1. În primul rând, aşa cum promit medicii când rostesc jurământul lui Hippocrat, angajează-te să nu faci rău. Sau mai precis, fă mai puţin rău, fiindcă e nerealist să te aştepţi să nu faci rău nimănui. Costurile devalorizării celorlalţi sunt atât de mari, încât trebuie să ne rezervăm mai mult timp pentru a ne gândi cum anume să ne exprimăm preţuirea faţă de ceilalţi, chiar şi în situaţiile în care nu s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor noastre, iar scopul nostru este să îi determinăm să îşi schimbe comportamentul, îmbunătăţindu-l.

2. Exersează aprecierea începând cu tine însuţi. Dacă ţi-e greu să îţi exprimi deschis aprecierea faţă de ceilalţi, e foarte probabil să îţi fie greu să te apreciezi pe tine însuţi. Rezervă-ţi câteva minute la sfârşitul fiecărei zile ca să îţi pui o întrebare simplă: „De care dintre lucrurile pe care le-am făcut azi mă pot simţi, pe bună dreptate, mândru?“. Dacă eşti o persoană dedicată constant propriei dezvoltări personale, te mai poţi întreba: „Ce anume pot face mâine mai bine decât azi?“. Ambele întrebări îţi susţin şi întăresc valoarea personală.

3. Fă o prioritate din a remarca ce anume fac alţii bine. Cu cât exersezi mai mult, cu atât o vei face mai natural. De exemplu, poţi să începi gândindu-te care sunt trăsăturile, comportamentele şi contribuţiile pozitive ale celorlalţi, pe care le treci de regulă cu vederea. Apoi întreabă-te cu ce anume contribuie fiecare dintre ei la realizările echipei.

4. Fii o persoană care îi apreciază pe ceilalţi. Cu cât vei fi mai specific atunci când arăţi ce preţuieşti la cealaltă persoană – şi cu cât îi vei remarca părţile distinctive şi semnificative – cu atât va putea fi mai pozitiv impactul pe care-l ai asupra ei. O notă scrisă de mână va face o impresie mai puternică decât un email sau un comentariu făcut în trecere, dar oricare dintre ele e mai bun decât nimic.

Suntem, cu toţii, mai vulnerabili şi mai doritori de apreciere decât am vrea să recunoaştem. Dacă îi apreciezi în mod autentic pe ceilalţi, aceasta te va determina să ai sentimente mai bune faţă de tine însuţi şi, de asemenea, probabilitatea ca ei să investească mai mult în tine şi în munca lor va creşte. Se vede treaba că instinctul fiinţelor umane de a respecta principiul reciprocităţii are rădăcini foarte adânci.

Tony Schwartz este preşedinte şi CEO al firmei de training şi consultanţă The Energy Project şi autorul cărţii „Atinge excelenţa în tot ceea ce faci“.