Sedinta sau comunicarea in grup

Comportamentul de comunicare intr-o sedinta poate fi orientat spre rezolvarea de sarcini. Mai concret, acest lucru se intampla atunci cand un participant la o discutie propune sarcini sau defineste o problema, solicita informatii sau opinii, furnizeaza la randu-i informatii, clarifica idei si sugestii, ofera interpretarea acestora sau testeaza consensul celorlati participanti prin intrebari. Pe de alta parte, comunicarea orientata spre mentinerea relatiilor bune in grup se poate traduce prin incercarea de a reconcilia dezacorduri, de a reduce tensiuni existente, de a propune compromisuri si flexibilitate in atitudini, de a facilita participarea tuturor membrilor grupului la discutii printr-o atitudine deschisa, cooperanta. Ceea ce ar trebui sa stie orice initiator al unei sedinte este faptul ca, pentru ca un grup sa fie productiv si o sedinta sa se incheie cu satisfactia participantilor, ambele tipuri de comportamente de comunicare trebuie sa fie prezente. O centrare numai pe sarcini sau numai pe relatiile de grup poate duce la insatisfactii legate de obiectivele profesionale sau de apartenenta la grup.

Un dezechilibru in acest sens poate afecta cadrul emotional al comunicarii de grup, cadru ce este dat de nevoile si interesele individuale, manifestate mai mult sau mai putin evident, dar care concura inevitabil la atmosfera de grup. Acest cadru emotional al comunicarii trebuie recunoscut, inteles si eventual canalizat in directii productive, benefice. Problemele de natura emotionala pot fi sesizate mai ales la nivelul limbajului non-verbal sau pot fi indicate de intrebari de genul: cine sunt eu, care este rolul meu in grup (indica o problema de identitate), cine are puterea, cata putere am eu (problema controlului), cat particip eu la rezolvarea obiectivelor de grup, in ce masura propriile mele obiective sunt rezolvate in grup (problema obiectivelor), in ce masura sunt acceptat de grup (problema acceptarii). Acest gen de intrebari pot crea tensiuni si conflicte, pot trezi anumite reactii (ostile, de simpatie, de negare etc.), in functie de personalitatea fiecarui membru si de contextul de manifestare. Astfel, putem identifica intr-o discutie participantul afectuos, care incearca sa obtina caldura si intimitatea de care are nevoie prin dezvaluirea conflictelor, prin discutarea pe larg a tensiunilor de natura afectiva. Participantul ostil va discuta despre nemultumirile sale, daca grupul de discutii este suficient de tolerant si deschis spre orice fel de manifestari; altfel se va autoizola si va sabota din umbra activitatea de grup. In sfarsit, membrul rational al grupului va obtine abordarea logica de care are nevoie daca va accepta ca exista si o abordare emotionala, care poate rezolva probleme. Toate aceste resurse emotionale ale grupului pot fi valorificate prin actiuni de genul acceptarii propriilor sentimente si constientizarea faptului ca exista o gama larga de reactii pe care le pot avea colegii nostri, prin comunicare suportiva si empatica, prin ascultare activa si feedback.

In plus, participarea la discutii a membrilor grupului (cine, cat de des, cand si cu ce efect comunica) poate fi un bun indicator asupra relatiilor de autoritate in grup, asupra respingerilor afective sau asupra membrilor ignorati, asupra jocului de influente sau asupra unor lupte pentru pozitia de lider.

In concluzie, sedintele au nu numai un scop lucrativ, ci si unul de diagnoza a relatiilor de grup si de ameliorare a unor posibile disfunctii, un foarte bun indicator in acest sens fiind comunicarea in grup.