Şansele, succesul şi discriminarea

Cartea cuprinde 32 de interviuri cu femei de succes, din tot felul de domenii, de la sport şi cultură, la politică şi afaceri. S-au ţinut câteva discursuri admirabile. L-aş menţiona pe cel al Andreei Paul, pe cel al Adrianei Săftoiu, al exploratoarei Uca Marinescu sau al Margaretei Matache, până de curând directorul fundaţiei Romani CRISS. S-a vorbit despre reuşita în viaţă a multor femei, despre tăria lor de caracter şi, evident, despre succesul la nivel particular, cu exemple, dar şi succesul generic, la nivel filozofic. „Succesul ţine de priorităţile fiecăruia şi ştii că îl ai atunci când faţa îţi zâmbeşte“, a spus Adriana Săftoiu. „Succesul înseamnă să poţi alege“, a spus Aida Catană, specialist în fonduri europene. „Noi, femeile, suntem mai puternice“ a spus Uca Marinescu, o femeie care a uimit cu forţa şi determinarea ei mulţi bărbaţi pe parcursul expediţiilor la Polul Nord şi Himalaya. Andreea Paul a spus că „succesul este neutru din punct de vedere al genului“ şi că „nu se poate copia“, parafrazându-o pe Coco Chanel. Însă nu au fost o întâlnire doar cu intervenţii elogioase, ci s-a vorbit şi despre problemele femeilor. Discuţia a fost iniţiată tot de Andreea Paul, care s-a plâns că a fost discriminată şi jignită de mai multe ori de când este politician, pe criterii strict misogine. În plus, Andreea Paul a mărturisit pe parcursul unui discurs impecabil că şi-ar dori o prezenţă mai mare a femeilor în clasa politică a României şi s-a arătat încrezătoare că pe viitor aşa se va întâmpla. Câteva exemple de discriminare a dat şi Laura Codruţa Kovesi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, per ansamblu, participantele au convenit într-o oarecare măsură că există discriminare în politică şi în alte medii dominate de bărbaţi. Excepţie, poate, face mediul de afaceri, unde majoritatea doamnelor au spus că nu s-au simţit discriminate în cariera lor şi nu văd apartenenţa la genul feminin ca pe o piedică. Şi poate că nici nu e, în multe dintre cazuri, dar în altele este şi poate fi dureroasă. În România există discriminare de gen, de rasă şi de preferinţe sexuale şi, să recunoaştem, şi de opţiune sau apartenenţă religioasă. Oricât de tare ne-ar plăcea să ne declarăm deschişi şi liberali, de fapt lucrurile nu stau chiar aşa. Un marş al comunităţii gay sigur scandalizează pe cineva. O discuţie despre credinţă şi mai ales despre opţiunile noastre personale se face numai în cercuri restrânse. Motivele discriminării sunt multe. Poate că e vorba de teamă, de exclusivism sau poate că în anumite cazuri ne este mai comod aşa. Poate că aşa am fost educaţi şi ne e greu să luptăm cu preconcepţiile. Cert este că discriminarea există şi poate funcţiona ca o barieră. Deşi lucrurile se mai schimbă, iar globalizarea nu se face doar la nivel economic, ci şi cultural, în mod sigur mai e mult de lucru.