Sa fii (mereu!?) flexibil!

Iata mai jos cateva lozinci care se pot auzi in multe dintre organizatiile din Romania zilelor noastre, poate nu chiar cu aceste cuvinte, dar avand in esenta urmatoarele mesaje:
„Cautam oameni flexibili care sa accepte programul prelungit, sa lucreze sub stres, dispusi sa-si sacrifice familia, sanatatea sau prietenii pentru a se bucura de succesul pe care li-l promitem!”

„Suntem o companie flexibila! Jalonam cu usurinta printre valorile noastre si schimbam rapid strategia pentru a castiga prin flexibilitate si pentru a profita de toate oportunitatile din jur!”

„Suntem flexibili! Cumparati serviciile si produsele noastre! Va servim cand doriti, cum doriti si cu ce doriti! Nu mai stati pe ganduri!”

„In compania noastra iti oferim un program flexibil! Vor fi frecvente situatiile in care va trebui sa stai peste program, cat despre posibilitatea de a pleca mai devreme din birou… eu stiu?… pana acum nu am vazut vreun caz!”

Ce-ar fi daca temelia casei in care locuim ar fi dintr-un material flexibil? Sau sinele de cale ferata? Sub pretextul necesitatii de a actiona flexibil intr-o lume cu schimbari rapide si neasteptate, sub pretextul „supravietuirii”, se evita sau se ascund adesea procese nesanatoase si neproductive, se incurajeaza modelul companiei oportuniste sau se sacrifica energia si placerea de a lucra a angajatilor. Avem nevoie mai mult ca orice de focalizare, de obiective specifice, de proactivitate, prioritati clare, exigente inalte. Sunt zone in care nu putem fi flexibili.

Flexibilitatea ne ajuta cu siguranta sa supravietuim, ne ajuta sa progresam; dar folosita excesiv sau in momente/procese nepotrivite, ne poate duce la pierderea directiei, a identitatii, a valorilor culturale ale firmei.

Din perspectiva imediata, managementul multor companii se autojustifica: „Flexibilitatea ne ajuta de multe ori sa castigam proiecte in fata competitiei si atunci, cui ii pasa de identitate, cui ii pasa de valori in lumea dura in care traim?!” Angajatilor le pasa! Celor care contribuie la succesul companiei le pasa! Ei vor sa stie care sunt standardele clare de performanta, ceea ce se asteapta de la ei; vor sa stie clar care este directia catre care se indreapta si cum progreseaza pe drumul agreat. Sunt zone in care prea des flexibilitatea se confunda cu compromisul. Sub stindardul „flexibilitatii”, concepte ca reactivitate, compromis, oportunism tind sa imbolnaveasca organizatiile sau sa le faca sa-si piarda „personalitatea”.

Ce putem invata de la cei care au stiut sa foloseasca flexibilitatea in momentele si procesele potrivite? „We run like mad and then we change direction” / „Alergam ca niste nebuni si deodata schimbam directia!” (Bert Roberts ex-presedinte si CEO al MCI, parte a companiei de telecomunicatii WorldCom, Inc). Aratand modul in care MCI a reusit sa se dezvolte la inceputul acestui mileniu, el povesteste: „In timp ce cu ani in urma lansarea unui nou produs se facea o data la cateva luni, acum nu ia mai mult de 60 de zile!”.

Si in Romania sunt companii care au inteles ce inseamna flexibilitatea cu adevarat: au aparut programe flexibile de lucru, strategii globale implementate local, sisteme interne de lucru total „neortodoxe” – de neacceptat in urma cu cativa ani. Cine s-ar fi gandit ca organizatii extrem de rigide din industrii cu control absolut, isi vor externaliza multe procese interne (sunt frecvente cazurile in care echipele tehnice de implementare a unei solutii IT vandute de un brand international nu fac parte din organizatia care a vandut solutia).