România, fentată de multinaționale la plata taxelor
Avertismentul aparține unor cunoscuți specialiști în fiscalitate și este formulat după ce în acest an Comisia Europeană a adoptat Directiva 1164. Printre altele, aceasta modifică drastic locul unde se impozitează marile companii multinaționale prezente în Europa.
În prezent, regulile nu stabilesc clar impozitarea profitului acolo unde acesta este obținut. Cu ajutorul companiilor afiliate (companii ce au în mare parte același acționariat), profiturile sunt plimbate printre regimurile fiscale cele mai avantajoase în adevărate operațiuni contabile caracterizate de inventivitate. În final se ajunge să se plătească impozite în țara de origine sau chiar de loc. Este cazul lanțului de cafenele Starbucks care a plătit impozite simbolice în Marea Britanie sau al Apple, companie rezidentă în Irlanda. CE a cerut acestei țări să recupereze taxe de 13 miliarde euro de la compania americană.
Directiva 1164 luptă împotriva fenomenului
Directiva nu mai lasă ”în voia sorții” locul unde se constituie baza impozabilă și stabilește un mod în care baza impozabilă se împarte între țările în care compania multinațională are activități și filiale.
Factorii în funcție de care se face împărțirea sunt locul în care sunt deținute activele, forța de muncă din fiecare țară, costul angajării și vânzările făcute.
Factorii la care România stă bine, cum ar fi numărul de personal, au o pondere mică, de doar unul la șase, în timp ce factorii la care țările dezvoltate dețin superioritatea, precum locul capitalului, au ponderea mare, de unu la trei.
”Nu e greu să ne dăm seama unde bate algoritmul: acea filială unde e doar mâna de lucru ieftină, acolo unde nu se fac mari vânzări și unde nu este localizat activul cel mai de preț (și intangibil) – tehnologia, patentele – acea filială nu e în măsură să emită pretenții la o bucată consistentă a profitului grupului”, spune Adrian Luca, specialist în prețuri de transfer, reprezentant al firmei TPS.
Politicienii noștri par însă a nu fi surprins esența fenomenului și sensul complet al Directivei. În urmă cu o săptămâna, un important partid politic din România a prezentat public proiectului unei legi de ”stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale”, un copy-paste după Directiva europeană. Dar înțelegerea liderilor acelui partid era aceea că Directiva lupta împotriva multinaționalelor care își trimit profitul acasă.
”Noi vrem să o transpunem mai repede și este în interesul statului să o transpunem. Noi avem termen de transpunere în 2019, dar de ce să așteptăm? De ce să nu începem de astăzi, prin votul Parlamentului, să impozităm cu 16% profitul companiilor internaționale care își trimit profitul în afară prin diverse tertipuri. Antreprenorul român plătește profitul în România, iar ceilalți și-l duc afară prin diverse pârghii. Directiva aceasta facilitează impozitarea profitului acolo unde l-ai produs. Aș vrea să provoc Parlamentul să propună aceeași procedură ca într-o săptămână să o trecem și prin Senat și prin Camera Deputaților. Este un proiect foarte bun. Vorbim de venituri de patru ori mai mari la buget”, spunea liderul acelui partid.