Romania cui
Proiectul de anvergura, "Branding Romania", este subiectul unor interesante seminarii si declaratii de presa. De doi ani, Agentia de Strategii Guvernamentale se cazneste sa elaboreze un proiect. Ca elevul depasit de tema la care lucreaza, ASG a adormit cu capul pe coala de hartie goala.
Pentru "Romania – Fabulospirit", MAE spera sa obtina printr-o decizie guvernamentala fonduri de cinci milioane de euro pentru realizarea efectiva a campaniei. Deocamdata, Ministerul a obtinut o avalansa de critici din partea industriei de publicitate, a jurnalistilor, a specialistilor si a nespecialistilor. Un lucru e sigur: nimeni nu se recunoaste in acest concept. In paginile revistei "Cariere", am citit stupefiat cum Romania nu se distinge prin spirit, ci prin haosul din constructiile publice, indisciplina din trafic sau agresivitatea permanenta a locuitorilor sai. Oare aceasta este Romania fiecaruia dintre noi?
Nu cred ca la Galati indisciplina in trafic sa fie o problema. La Galati se circula bine si linistit la orice ora. Nici haosul din constructiile publice nu este stresant pentru un constantean. Pentru ca Primaria nu contruieste mare lucru, la Constanta. Nu am remarcat un exces de agresivitate la Iasi. Dimpotriva, capitala Moldovei isi mentine renumele de "dulce targ".
De fapt, chiar si pentru bucuresteni, intr-o capitala haotica, intr-o viata traita pe fast-forward, spiritul e totul. Spiritul transcede vicisitudinile imediatului si bucuriile pasagere, ramane ca un fir conductor din viata fiecaruia. Ce este Romania de astazi daca facem abstractie de spiritul romanesc? O suma de indicatori economici? O adunatura de indivizi ce viseaza un viitor mai bun in strainatate? O clasa de vietuitori ce tanjesc dupa o casa la Corbeanca, un jeep sau un teren la Cornu? Intrucat se deosebesc toti acesti romani de vecinii lor? In fond, ce ne diferentiaza pe noi, romanii, de altii?
In 1925, Contele de Saint-Aulaire, ambasador al Frantei la Bucuresti, spunea: "Pentru noi, francezii, care punem pe primul loc valorile spirituale, Romania este, inainte de toate, un suflet. Un suflet in care ne recunoastem […] de doua ori: prin inteligenta si prin sensibilitate". Curios, romanii de astazi nu vor sa se recunoasca in descrierea lui Saint-Aulaire. Ci mai degraba vad cliseele negative de indolenta, chiul si delicventa.
In fond, care este imaginea Romaniei pe care vrem sa o promovam? A cui e imaginea Romaniei cu care vrem sa convingem pe un strain sa investeasca la noi? Romania cui? A nefericitilor blocati zilnic in trafic? A celor care incearca sa faca un contract avantajos cu o institutie de stat, "cat se mai poate"? A celor ce viseaza sa plece in tari straine si sa uite de necazurile zilnice de aici?
Prima conditie a brandingului de natiune este sa devenim noi insine convinsi ca merita sa traim in Romania. Sa redevenim mandri ca suntem romani. Efortul de branding national trebuie sa inceapa din interior, cu o campanie de branding intern. Abia atunci campania "Romaniei noastre" ar putea deveni credibila in exterior. Oricare ar fi tema campaniei, Romania ar avea sansa sa devina "fabuloasa".