Richard Branson: Rămânem fără petrol!
În anul 1956, petrolistul texan M. King Hubbert a lansat teoria apogeului producției de petrol (Peak oil), o teorie pe care nu mulți au luat-o în serios la vremea respectivă. Hubbert, geolog de meserie, care lucrase ani de zile pentru compania Shell, a spus că producția de petrol a Statelor Unite va atinge apogeul între anii 1967 și 1970. Apogeul producției de petrol înseamnă, desigur, maximul de barili de petrol extrași, după care inevitabil urmează o perioadă de declin, care aduce cu sine o creștere a prețului. Ceea ce înseamnă că se măresc prețurile la carburanți și la toate celelalte produse realizate din petrol. Adică orice fel de plastic, o mare parte din îngrașământul utilizat în agricultură, anvelope și așa mai departe. Ca să dau un exemplu cât mai palpabil, voi spune că periuța de dinți este făcută tot din petrol.
După anii ‘70, producție legendarului petrol american chiar și-a atins limitele. Statele Unite ale Americii, țara cu cel mai mare consum de energie din lume – deși are o populație mică în comparație cu alte state -, a devenit dependentă de petrolul extern. Dacă cu câteva decenii în urmă benzina fusese un lichid chiar mai ieftin decât apa, situație care a dus la ridicarea automobilul la rang de cinste în cultura americană, lucrurile stau foarte diferit acum, iar petrolul nu mai este de mult o resursă pe care să ne permitem să o risipim.
Branson deține o companie aeriană celebră, iar industria aeronautică este strans corelată la prețul carburanților. Britanicul știe că dacă în următorii ani prețul va continua să crească, biletele de avion vor fi tot mai scumpe și tot mai puțini oameni și le vor permite. Virgin Airelines va avea, cel mai probabil, de suferit. Însă îngrijorarea lui Branson nu este legată numai de compania lui și de aviație. Specialiștii optimiști din industria petrolului afirmă că apogeul producției globale de va fi atins undeva în jurul anului 2020. Asta înseamnă că după acest moment, prețul barilului de petrol va crește într-un ritm mult mai abrupt decât se întâmplă acum. Însă în tot acest timp populația lumii crește, iar asta se întâmplă mai ales în statele din Asia, unde crește nivelul de viață, iar automobilul începe să nu mai fie un lux pentru mulți. Prin urmare, crește și cererea de petrol. Specialiștii mai pesimiști susțin că planeta a atins deja apogeul și acum trecem printr-o perioadă în care încă se mai descoperă noi resurse, dar cu un preț de extracție mult mai mare. Dacă privim în perioada 1994 – 2006, vedem că cererea de petrol a crescut cu 1,76% pe an, cu un maxim de 3,4% între 2003 și 2004. După ce în anul 2007 producția a atins un maxim de 85,5 milioane de barili de petrol extrași într-o singură zi, consumul global a scăzut cu 1,8% pe fondul creșterii prețurilor. Dar pe viitor consumul nu va mai scădea, ba dimpotrivă, se va mări.
Cei mai optimiști oameni pe care i-am întâlnit și cu care am abordat acest subiect mi-au spus aproape invariabil “omenirea se va descurca, va găsi o soluție, așa că nu cred în scenarii apocaliptice.” Întrebarea pe care trebuie să o punem este: ce alternative avem? Vom conduce automobile cu baterii sau cu pile de combustie. Vom utiliza biodiesel și alte surse alternative? Cercetătorii britanici vor găsi o soluție miraculoasa? Nu uitați însă că vom avea nevoie de o cantitate uriașă de combustibil, mult mai mare decât cea de care avem nevoie în acest moment.