Profesiile liberale

Cel care alege sa urmeze o profesie liberala se afla intr-o situatie asemanatoare intreprinzatorului privat, decis sa porneasca o afacere pe cont propriu. Doar ca principalul capital pe care se gandeste sa-l investeasca este propria persoana. Are la dispozitie o singura resursa, pe care trebuie sa o supuna unui studiu indelungat si unei perfectionari permanente. Singura diferenta este aceea ca profesiile liberale nu urmaresc ca scop primordial beneficiul material, ci tin mai degraba de sfera vocatiei.

Profesiile liberale ilustreaza foarte bine acea teorie din resursele umane ce recomanda celor aflati pe drumul carierei sa nu se considere angajatii altcuiva, chiar daca sunt prinsi in mecanismul unei organizatii. Schimbarea de perspectiva propune sa te consideri intotdeauna drept propriul angajat si sa te vezi pe tine insuti oferind, contra-cost, solutii de consultanta companiei pentru care lucrezi.

Sintagma „profesie liberala” acopera in general, in spatele unei fatade extrem de interesante, o zona destul de larga de necunoscut. Nimic nu suna mai nobil decat aceste cuvinte incarcate de traditie, insa atunci cand incerci sa le fixezi iti dai seama ca ele aluneca si ramai doar cu intrebari care se multiplica. Profesiile liberale traditionale (avocat, medic, arhitect) sunt singurele care exista sau au aparut si altele? Conceptul are trasaturi ferme sau este el insusi in expansiune? Cineva care practica o profesie liberala isi modifica statutul daca se angajeaza sau daca face parte dintr-o organizatie complexa? Se poate pune semnul egalitatii intre profesionistii liberali si liber-profesionisti?

Ce se ascunde sub palaria profesiilor liberale

Una dintre notele definitorii ale profesiilor liberale traditionale este constituirea in corpuri profesionale puternice care sa reprezinte interesele membrilor lor (de exemplu, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitectilor etc.) L-am rugat pe Arin-Octav Stanescu, presedintele Uniunii Profesiilor Liberale din Romania, sa ne lamureasca cu privire la statutul profesiilor liberale.

Recunoasterea unei „ocupatii” ca fiind sau nu profesie liberala difera de la o tara la alta, de la un continent la altul, spune Arin-Octav Stanescu, in functie de legislatie, de stadiul de dezvoltare economica si de alte aspecte. „Spre exemplu, in Brazilia primarii localitatilor sunt considerati ca fiind profesionisti liberali”. Totusi, presedintele UPLR invoca una dintre directivele adoptate de Parlamentul si Consiliul European la jumatatea anului 2005, care defineste conceptul de profesie liberala. Astfel se incadreaza aici „acele profesii care sunt exercitate pe baza unor calificari profesionale relevante, cu titlu personal, avand propria lor responsabilitate si de o maniera profesionala independenta, oferind servicii intelectuale si conceptuale in interesul clientilor si al publicului”.

Din punct de vedere juridic, in Romania nu exista inca un act normativ care sa defineasca in mod clar profesiile liberale si sa stabileasca criteriile pe baza carora o profesie poate sa fie considerata sau nu ca fiind liberala. Se vorbeste de „profesii libere sau liberale” doar in cadrul actelor normative cu caracter fiscal, cu alte cuvinte reprezentand o categorie de contribuabili.

In pofida unei evolutii contradictorii, afirma Arin-Octav Stanescu, cadrul juridic din Romania de dupa 1989 a permis infiintarea si dezvoltarea profesiilor liberale. Astfel, marea majoritate a acestor profesii sunt astazi reglementate. Putem vorbi astfel despre:

• profesii liberale infiintate in baza unor legi speciale aprobate de Parlament: avocati, notari publici, auditori financiari, executori judecatoresti, experti contabili si contabili autorizati, practicieni in reorganizare si lichidare, medici, medici stomatologi, medici veterinari, farmacisti, psihologi si asistenti medicali;
• profesii liberale infiintate in baza unei Ordonantei de Guvern privind asociatiile si fundatiile (nr. 26/2000): evaluatori, experti tehnici si jurnalisti;
• profesii liberale incluse sub denumirea de „profesii reglementate” in textul Legii nr. 200/2004 privind Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania: restauratori de monumente istorice, ghizi de turism, consultanti in domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale si rutiere, profesori din invatamantul preuniversitar si superior.

Nucleul clasei de mijloc din Romania

Deoarece dezvoltarea economica duce la aparitia unor noi activitati care, devin, pe masura profesionalizarii lor, profesii liberale, Arin-Octav Stanescu se asteapta ca, in viitor, sa asistam la o extindere rapida a acestui „sector” al profesiilor liberale.

Potrivit lui Arin-Octav Stanescu, principalul avantaj pe care il au cei care urmeaza o profesie liberala este modul independent si fara imixtiuni in care isi desfasoara activitatea. Datorita statutului social important pe care il aduce in general practicarea unei profesii liberale, Arin-Octav Stanescu crede ca profesionistii liberali pot constitui, in mare parte, nucleul formarii clasei de mijloc in Romania. Exista, insa, si un revers al medaliei deoarece concurenta in cadrul profesiei devine din ce in ce mai acerba si din ce in ce mai multi profesionisti liberali nu obtin veniturile necesare unui trai decent.

Arin-Octav Stanescu este nemultumit de faptul ca unele acte normative care privesc profesiile liberale sunt adoptate fara consultarea prealabila a reprezentantilor acestora: „De asemenea, datorita unei inconsecvente juridice care caracterizeaza activitatea organismelor de reglementare, sunt transferate competente de la o profesie la alta si se amana la nesfarsit modificarea unor legi speciale, blocandu-se practic activitatea unor profesii”.

Alte aspecte pe care presedintele UPLR le reproseaza autoritatilor publice sunt sprijinul insignifiant acordat membrilor profesiilor liberale, in special tinerilor care acced in profesie, precum si „fiscalitatea excesiva” pe care statul o exercita uneori asupra acestor profesii, considerandu-l un „pol al bogatiei”.

O alta problema destul de serioasa o constituie incercarile de subordonare a corpurilor profesionale, care sunt potrivit legii non-guvernamentale, apolitice si cu functionare autonoma, unor organisme guvernamentale. Cel mai recent caz este acela al Colegiului Medicilor care este in pericolul de a se subordona, potrivit proiectului noii legi a sanatatii, Ministerului Sanatatii.

Diferentele existente intre profesiile liberale din Romania si cele din tarile occidentale sunt determinate de faptul ca acestea din urma dispun de o indelungata experienta, de continuitate si de o relatie privilegiata cu autoritatile publice si cu societatea civila. Arin-Octav Stanescu

Trasaturile esentiale ale profesiilor liberale

Secretul profesional

Secretul profesional este piatra de temelie pe care se construieste increderea intre profesionisti si clientii lor. Aceasta incredere asigura obtinerea unui serviciu personalizat si adaptat nevoilor clientului. Profesionistul liberal nu poate divulga faptele pe care le-a cunoscut cu prilejul exercitarii profesiei sale.

Accesul in profesie

Activitatile liberale presupun cunostinte cu caracter stiintific, juridic sau tehnic, de un inalt nivel, atestate printr-o diploma recunoscuta. Aceasta calificare, la care se poate adauga prestarea unui juramant sau inregistrarea intr-un corp profesional, conditioneaza accesul la exercitarea unei profesii.

Formarea profesionala continua

Mentinerea competentei profesionale la un inalt nivel constituie o cerinta esentiala pentru profesiile liberale. Cei care exercita profesii liberale trebuie sa-si reactualizeze si aprofundeze permanent cunostintele, pentru a furniza clientilor serviciul cel mai adecvat.

Independenta si impartialitatea

Independenta garanteaza libertatea de judecata a unui profesionist fara nici o influenta din exterior. Regulile profesionale sunt stabilite tocmai pentru a asigura impartialitatea prestatiei, libertatea de evaluare tehnica, consilierea profesionala obiectiva si evitarea presiunilor si intereselor externe.

Loialitatea fata de client

Profesionistul liberal trebuie sa-si informeze clientii, atat in prealabil, cat si in perioada exercitiului profesional, in legatura cu procedura de urmat pentru obtinerea rezultatelor scontate.

Integritatea si demnitatea profesionala

Interesul clientului ar trebui sa constituie preocuparea primordiala a unui profesionist liberal. Prin urmare, el nu poate avea drept obiectiv principal cursa pentru castig sau obtinerea de profituri.

Angajarea responsabilitatii profesionale

Profesionistul isi angajeaza responsabilitatea profesionala personala (care poate fi civila si/sau penala) in furnizarea de servicii. In cazul in care nu-si indeplineste obligatiile, el se expune urmaririi disciplinare si/sau judiciare. Aceasta presupune si plata unei asigurari de raspundere civila profesionala.

Existenta unor coduri deontologice

Corpurile profesionale elaboreaza coduri de conduita si etica profesionala specifice fiecarei profesii, care sa asigure o inalta calitate in furnizarea serviciilor profesionale.

Controlul din partea corpului profesional

Corpurile profesionale isi stabilesc o serie de mecanisme, sisteme si proceduri de control a membrilor lor.

„Toate acestea impiedica dezvoltarea profesiilor liberale intr-o perioada in care ele trebuie sa se consolideze pentru a putea face fata impactului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”, spune Arin Stanescu.

Cea mai mare parte a corpurilor profesionale a luat din timp masurile necesare pentru a diminua la maxim impactul aderarii. Chiar daca este posibil ca dupa 2007, concurenta generata de permisiunea acordata profesionistilor liberali din celelalte tari ale Uniunii Europene de a-si oferi serviciile in Romania exista si o parte plina a paharului: „Dupa integrare, membrii profesiilor liberale vor avea prilejul sa presteze servicii in alte tari ale Uniunii Europene, putandu-si demonstra calitatile profesionale si obtinand venituri superioare”.

Relatia de incredere dintre profesionist si client

Pentru a nu ne opri doar la problemele cu care se confrunta breslele liberale, ci a patrunde si in zona trasaturilor de continut ale profesiilor liberale, am stat de vorba cu Magda Volonciu, avocat specializat in Dreptul Muncii. Magda Volonciu spune ca doar doua profesiuni au fost recunoscute traditional ca fiind liberale: profesia de medic si cea de avocat. Insa, dupa 1990, legislatia romaneasca a cunoscut o proliferare a unor statute profesionale, „fapt care a dus la largirea esentiala a sferei profesiunilor liberale”.

Ceea ce caracterizeaza prin excelenta o profesie liberala, potrivit Magdei Volonciu, este relatia de incredere care se creeaza intre client si calitatile proprii, profesionale ale profesionistului liberal. „Chiar daca cel ce exercita o profesiune liberala este organizat intr-o forma comerciala”, spune Magda Volonciu, „clientul cauta intotdeauna profesionistul. De exemplu: chiar daca serviciile medicale sunt asigurate de un medic in cadrul unei policlinici particulare cu plata, pacientul apeleaza la un anumit medic din policlinica respectiva, fiind direct interesat de prestatiile acestuia, profesionistul medic fiind cel ce capteaza increderea clientului-pacient”.

Un alt aspect care caracterizeaza in mod esential o profesie liberala, in perceptia Magdei Volonciu, este gradul relativ mare de independenta pe care-l confera. Marea majoritate a actelor normative ce reglementeaza profesiunile liberale stabilesc in mod expres ca profesionistii sunt independenti in adoptarea deciziilor specifice profesiunii. „O astfel de solutie nu face decat sa confere un plus de substanta conceptului de incredere, care trebuie sa caracterizeze relatia dintre client si prestator”.

#squarebanner#

Avocatura: un mariaj intre arta Si logica

„Cred ca in Romania incepe din ce in ce mai mult sa se resimta nevoia specializarii stricte si pentru avocat. Poate ca se impune o schimbare de imagine, avocatul parea sa fie omul cu servieta, cu roba fluturand, care isi cauta clientii pe culoarele prafuite si aglomerate ale tribunalelor. Poate ca este necesar sa pastram si aceasta tipologie de avocat, dar este momentul in care se impune un tip nou de avocat, mai sofisticat, mai tehnic si, mai ales, foarte bine specializat. Asa cum un medic nu poate echivala cu un felcer comunal, la fel si avocatul nu le poate sti pe toate. Nu poti sa cunosti in aceeasi masura toate chichitele legislative ale dreptului penal la fel ca pe cele ale reglementarilor legate de divort.

Avocatul trebuie sa se transforme intr-un profesionist care sa poata identifica la fel ca un adevarat chirurg problemele reale, sa puna un diagnostic situatiei de fapt pe care i-o prezinta in discutie clientul si sa caute sa-l sfatuiasca, sa-l ajute cu toata stiinta de care este capabil pentru ca, desi avocatura este o arta, dreptul este o stiinta. Avocatii sunt floretistii salilor de tribunal, dar in acelasi timp sunt profesionisti intr-o stiinta exacta, logica, ce presupune o demonstratie perfecta, respectiv stiinta dreptului”.

Magda Volonciu

Credibilitatea profesionistului liberal este intarita si de apartenenta la un corp profesional care asigura controlul si supravegherea exercitarii profesiei. In acest context, se pune si problema malpraxis-ului. Statutele proprii unor profesii incearca sa acopere riscul unui client, reglementand obligativitatea unor asigurari specifice. Insa, Magda Volonciu precizeaza ca profesionistul liberal nu are o obligatie „de rezultat, ci una de diligenta” ceea ce inseamna ca „trebuie sa depuna toate eforturile, trebuie sa-si puna la dispozitia clientului intreaga capacitate profesionala pentru obtinerea unui anumit rezultat, dar nu i se poate impune neatingerea rezultatului scontat, decat daca se dovedeste ca in prestatiile sale nu a manifestat toata solicitudinea”.

Actul realizat de profesionistul liberal nu este si nu poate fi in sine un simplu act comercial, interventia acestuia fiind de cele mai multe ori in favoarea sprijinirii unor drepturi fundamentale ale omului (dreptul la viata, la onoare, la libertate, la sanatate sau la frumos). Magda Volonciu

Din moment ce clientul apeleaza la serviciile profesionistului in baza increderii pe care o are in calitatile sale profesionale, el ii transmite de cele mai multe ori acestuia toate elementele necesare, multe dintre ele fiind strans legate de persoana sa. Din aceasta cauza, multe profesiuni liberale presupun o obligatie de confidentialitate, bine precizata chiar in lege (cazul medicului sau al avocatului).

Arhitectura: o meserie careia trebuie sa i te dedici cu totul

Una dintre profesiile prin excelenta liberale este aceea de arhitect. In Europa, lucrurile au stat dintotdeauna asa. La noi, dupa o scoala interbelica de varf, arhitectii au fost subordonati, in comunism, institutelor de proiectare. Despre resorturile profesiei de arhitect, am stat de vorba cu arhitectul Florin Machedon, seful Catedrei de Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Universitatii de Arhitecura „Ion Mincu”.

Care sunt motivele pentru care profesia de arhitect este considerata liberala?

Unul dintre motive este ca are o plaja foarte mare de expresie, putand fi aplicata in cele mai diverse domenii: de la scenografie si grafica de carte, pana la urbanism si teatru. Scoala romaneasca si scolile de profil din Europa cultiva acest orizont larg pentru cei care le trec pragul. Si de sute de ani, arhitectul face, la fel ca Leonardo, aproape orice, de la mobilier la design. La capatul anilor de studii, tanarul arhitect este liber sa creeze. Nu la fel stateau, insa, lucrurile inainte de 1990. Exista un fel de claustrare, de sufocare a creativitatii, o inregimentare deloc benefica pentru aceasta profesie.

Este profesia de arhitect bine reglementata in Romania in comparatie cu alte tari?

Exista o lege in baza careia functionam, avem un cod deontologic, iar meseria de arhitect este structurata dupa un model strain adaptat care functioneaza foarte bine. Putem vorbi si de un organism cu un rol asemanator celui al unui sindicat, Uniunea Arhitectilor. Activitatea celor doua organizatii nu se suprapune, ele au directii diferite: Ordinul reglementeaza modul de utilizare a meseriei, deci este lucrativ-liberal, Uniunea asigura mai degraba anumite facilitati. Cei inscrisi in Uniune beneficiaza de un plus la pensie, de exemplu.

Ordinul Arhitectilor impune un anumit onorariu pe care arhitectii sa-l perceapa de la clienti?

Exista un sistem tarifar pe care incercam sa-l impunem. Preturile nu sunt tocmai accesibile, insa nu sunt nefondate. Vin sa rasplateasca o munca extrem de dificila. Ordinul Arhitectilor are si o modalitate de control a tarifelor arhitectilor – acestia sunt obligati sa declare la primarie suprafetele cladirilor pe care le realizeaza. In cazul in care ar aparea un dezacord intre ceea ce a fost declarat si sumele existente in cont, Ordinul Arhitectilor e indrituit sa aplice sanctiuni ce merg pana la excluderea de pe lista drepturilor de semnatura. Cred ar fi normal sa existe si alte avantaje ale apartenentei la Ordinul Arhitectilor. Din pacate, nu le simtim inca. Ma refer la asigurarea profesionala: nu exista in prezent banca sau firma de asigurari care sa te despagubeasca in cazul unui accident la locul de munca. Nu exista nici asigurare pentru malpraxis. Arhitectii ar trebui sa beneficieze probabil si de asistenta juridica.

Dreptul la semnatura al unui arhitect depinde de apartenenta la o organizatie profesionala?

Da. Ordinul Arhitectilor este cel care acorda membrilor sai dreptul de semnatura. Mai nou, a aparut si Registrul Urbanistilor care ofera dreptul de semnatura in urbanism. Aceste tipuri de organizatii sunt asemenea breslelor de pe vremuri care iti dadeau dreptul sa-ti practici meseria. Scoala nu definitiveaza pregatirea unui arhitect. E nevoie de un stagiu cu rol propedeutic, de studii de caz, de realizarea unor proiecte clare si reale. Abia in urma unui astfel de stagiu esti atestat si primesti dreptul de semnatura din partea Ordinului Arhitectilor. Peste tot in lume se intampla la fel.

Nu contravin aceste masuri de auto-protectie unei reale liberalizari a pietei?

Nu. Cred ca o piata liberala trebuie sa fie totusi controlata de niste criterii. Si criteriul in sensul acesta este stagiul, pentru ca stagiul este dovada faptului ca poti sa faci un proiect.

Credeti ca exista motive de ingrijorare pentru arhitectii romani dupa integrarea in Uniunea Europeana?

Dupa 2007, toti arhitectii din Europa vor avea drept de practica in celelalte tari si va exista o concurenta reala, adica liberala. Intr-adevar, concurenta va fi foarte dura pentru arhitectii romani. Privind comparativ, in Romania sunt cinci-sase mii de arhitecti, in Italia sunt douazeci de mii, iar in Franta sunt cincizeci de mii. Totusi, trebuie precizat ca Ordinele Arhitectilor din intreaga lume conditioneaza dreptul de lucru intr-un teritoriu strain de obtinerea unui drept de semnatura in acel stat.

Cum se prezinta numarul arhitectilor din Romania? Putem vorbi de o inflatie a acestor specialisti, cum este cazul in alte profesiuni liberale?

Nu exista o inflatie, ci doar o proasta distributie a arhitectilor in Romania. In marea lor majoritate, acestia sunt concentrati in Bucuresti, in proportie de 60-70%. In restul teritoriului, sunt foarte dispersati. Sunt judete in care exista doar unul sau doi arhitecti. Piata este oarecum dezechilibrata in acest sens.

Cat priveste profesia de urbanist, se incadreaza si ea in zona profesiilor liberale?

Nu intru totul. Si asta deoarece mare parte dintre locurile de munca si fondurile alocate sunt ale administratiei, deci urbanistul ar trebui sa lucreze prins in acest sistem. Se poate lucra in mod liberal, mai degraba ca arhitect peisagist, acesta ocupandu-se de amenajarea a tot ceea ce inseamna spatii interioare, gradini, balcoane, parcuri etc. De cativa ani, am reusit sa structuram si o sectie de peisagistica in cadrul Universitatii.

Care sunt cele mai importante probleme cu care se confrunta arhitectul in activitatea sa practica?

Cele mai mari batai de cap le da administratia, care reactioneaza mult prea lent pentru ritmul in care se construieste si in care beneficiarii ar vrea sa se poata misca. Din pacate, dureaza foarte mult eliberarea de autorizatii si de certificate de urbanism. Desi profesiunea de arhitect este una liberala, ea nu este ferita de constrangerile sistemului in interiorul caruia functioneaza.

Calauzit de farmecul libertatii

Remarcam tendinta a tot mai multe profesii de a-si sustine apartenenta la sfera profesiilor liberale. Toate activitatile care nu pun in mod decisiv accentul pe latura comerciala, care presupun o relatie speciala cu clientul si in care este evidenta o anumita independenta a profesionistului pot fi numite, cu anumite precautii, liberale. Cea mai mare piedica in impunerea ca atare o constituie faptul ca aceste profesii nu sunt inca reprezentate de asociatii suficient de puternice.

L-am intrebat pe Dumitru Darlaiane de ce considera ca activitatea de ghid turistic pe care o profeseaza este intr-adevar o profesie liberala. „In primul rand, este vorba de libertatea si controlul pe care il detii asupra propriilor decizii”, raspunde el. Majoritatea ghizilor turistici isi desfasoara activitatea in regim de colaborare cu agentiile de turism, pastrandu-si libertatea de a-si gestiona intr-o oarecare masura timpul si prioritatile. „Aici rezida, in fond, natura liberului profesionist: nu lucreaza atat de mult dupa un orar, ci in functie de colaborarile pe care le stabileste pe parcurs. Daca esti angajat, nu ai aceasta libertate, trebuie sa respecti programul stabilit prin contract”. Insa, responsabilitatea ghidului turistic, este cu atat mai mare cu cat nu este nimeni care sa-i comande cum sa gestioneze relatia cu turistii.

Cu adevarat independent, crede Dumitru Darlaiane, devii doar atunci cand ti-ai dovedit competenta in timp. Cand ajungi cunoscut si cautat de catre agentiile de turism, iti permiti sa fii selectiv cu ofertele pe care le primesti. In profesia de ghid turistic cultural, in incoming, competenta presupune cateva aspecte obligatorii: trebuie sa stapanesti aproape la perfectie limbile straine in care comunici cu turistii, trebuie sa ai cunostinte solide de cultura generala, precum si o buna cunoastere a culturii propriei tari (istorie, religie, creatie culta, geografie). Toate acestea necesita o aprofundare permanenta a cunostintelor, un studiu fara intrerupere, iarasi o caracteristica liberala. Nu in ultimul rand, spune Dumitru Darlaiane, trebuie sa fii un bun comunicator.

Relatia speciala a ghidului cu clientii sai este un alt aspect care tinde sa situeze profesia de ghid in randul profesiilor liberale. Misiunea principala a ghidului cultural este aceea de a impregna in amintirea turistilor straini calatoria in Romania ca pe o experienta unica, din care sa se intoarca „imbogatiti si sufleteste si spiritual”. Cea mai mare satisfactie pe care Dumitru Darlaiane o are ca ghid este aceea ca istoria, civilizatia si cultura romaneasca ajung sa fie, prin intermediul sau, cunoscute si apreciate de persoane care vin din cele mai diverse colturi ale lumii.