Probleme cu timpul
De ce spunem „ora unu” și „ora două”, dar nu „ora una” sau „ora doi”?
Motivul vine din vremuri vechi-străvechi, când timpul se măsura în ceasuri (substantiv neutru: un ceas, două ceasuri). Spuneam atunci, deci, „un ceas după amiază”, „două ceasuri după miezul nopții”- mai scurt: „ceasul unu”, „ceasul două”. Numeralul s-a păstrat în această formă și când am numit ora „oră”: „ora unu”, „ora două”.
Și, desigur, corect este „ora douăsprezece”!