Povesti paralele

In cautarea job-ului ideal

Ziua, Unica, Ziarul Financiar, Biz, Saatchi & Saatchi, Image Promotions si, acum, Lowe & Partners. Ce au toate aceste nume in comun? Prin toate a trecut, pentru o perioada mai mult sau mai putin indelungata, Nora Ionita. 8 job-uri in 14 ani. Chiar asa, de ce a schimbat Nora Ionita atatea locuri de munca? „Au fost conjuncturi speciale care au dus la decizia de a imi schimba job-ul, si pot explica asta printr-un lant de schimbari (cu riscul de a repeta obsesiv cuvantul „schimbare”): schimbarea managementului, care a dus la schimbarea conceptului general asupra publicatiei si, deci, schimbarea job-ului meu. Pe de alta parte, a mai fost si dorinta mea de a gasi locul care sa ma reprezinte, unde ceea ce ofer sa fie cat se poate de echilibrat cu ceea ce primesc: adica omul potrivit la locul potrivit”, raspunde ea. „Un om care isi cauta locul potrivit este un om care vrea foarte mult de la profesia lui si de la ceilalti si nu va ezita sa lupte pentru a-l gasi. Insa, o data gasit acest loc, este extraordinar sa ramai, sa construiesti, sa simti cum capeti forta prin cunoasterea in detaliu a acelui business si a oamenilor cu care lucrezi”.

Continuand povestea evolutiei sale prin peisajul media autohton, actualul Account Director de la Lowe & Partners povesteste ca Ziua era locul de munca ideal pentru ea, dar a considerat irezistibila oferta de a lucra la revista Unica, in pozitia de redactor-sef. „Era un pas inainte. Eram tot jurnalist, dar la un cu totul alt nivel!”, isi aminteste ea. A parasit Unica si Ziarul Financiar ca urmare a schimbarii managementului. „Imi aduc aminte cum Albert Schwarzenbach, directorul general de atunci al Ringier Romania, mi-a explicat: <>. Se dorea sa aiba subiecte cat mai actuale (e totusi un lunar!) si tratate cat mai jurnalistic. Cu tot respectul pentru ceea ce Unica a devenit, traseul ei, asa cum l-am inteles atunci, ar fi fost cu totul altul”. In fine, Nora Ionita a abandonat cauza jurnalismului si a trecut in „tabara” PR-ului, convinsa fiind de Radu Florescu sa faca acest pas. „S-a deschis brusc o lume noua, in care am inceput sa ma simt bine curand. Saatchi & Saatchi oferea un mediu de creativitate foarte ridicat, atmosfera <> imprimata de Radu Florescu te ajuta sa te simti important si folositor”. Nou, efervescent, cu oameni in formare, dupa propriile-i spuse, PR-ul a fost domeniul in care Nora Ionita s-a simtit ca pestele in apa. De la Saatchi & Saatchi, a ajuns la Image Promotions, apoi la Lowe & Partners. Aici, spune ea, a gasit acel loc de munca mult visat.

Cat au contat banii in traseul profesional al Norei Ionita? „Singurul mod in care au contat banii vine din faptul ca, o data ajuns la un nivel de salarizare, nu poti accepta o oferta care sa fie mai joasa decat cea pe care o ai la momentul respectiv. Or, in cazul meu, au existat oferte minunate, pe care le-as fi acceptat prin provocarea pe care o implicau, dar pe care le-am refuzat din cauza faptului ca, financiar, as fi scazut. Din punct de vedere psihologic, un post, chiar daca iti ofera satisfactii profesionale deosebite, daca nu este la standardul pe care l-ai atins, nu da satisfactii pe termen lung. Mai devreme sau mai tarziu, nemultumirea strabate si nu poti continua sa ai rezultatele pe care tu si toata lumea le asteapta”.

Account Director-ul de la Lowe & Partners nu crede ca mobilitatea „peste medie” reprezinta o bila neagra pe CV-ul cuiva, insa prezinta avantaje si dezavantaje. „Avantajele mobilitatii vin din aceea ca ajungi sa cunosti foarte bine mai multe stiluri de lucru si medii diferite. Dezavantajele provin din faptul ca nu ai un ritm normal de munca si viata personala, pentru ca nu ai timpul necesar sa stabilesti niste reguli cu tine insuti si cu cei cu care lucrezi. O prea mare mobilitate poate insemna o lipsa de intelegere a propriilor tale scopuri si aspiratii. Ar insemna sa fii sovaielnic. Dar, paradoxal, sovaielnicii decid de obicei sa ramana intr-un anume loc. Tocmai pentru ca sovaie si le e greu sa schimbe ceva in viata lor profesionala. Ca daca, Doamne-fereste..?!”

Prezenta la apel, dupa zece ani

Carmen Friptu este Director Comercial si de Marketing la Ana Pan SA. A fost prima angajata a firmei specializate in produse de cofetarie. „Impreuna cu o echipa de tineri inimosi, am pornit firma si am pus-o pe picioare. Am cunoscut de la inceput aproape toti angajatii, am participat la selectarea si formarea lor”, povesteste Carmen Friptu. Lucreaza aici de zece ani, fara intrerupere. Zece ani, despre care nu stie insa cand au trecut. „De fiecare data a trebuit sa facem altceva, am avut tot timpul niste provocari si mi-am demonstrat ca pot face multe lucruri. Mi-au placut provocarile”. Ca orice inceput, si cel al Ana Pan a fost greu. Iar pe vremea aceea, Carmen Friptu era director general, ceea ce presupunea mult mai multe responsabilitati. „Pe la inceput, pana am pus lucrurile pe picioare, erau foarte multe probleme si am avut si eu tensiuni interioare, cand incercam sa gasesc explicatii lucrurilor ce nu mergeau cum ar fi trebuit. De multe ori, poate ca si eu eram de vina, erau greseli de inceput. Dar nu m-am dat batuta si chiar m-am gandit ca trebuie sa trec peste ele. Eram un om matur, stiam ce vreau sa fac: sa particip la crearea unui brand romanesc pe piata si sa obtin performante in activitate. Sigur, puteam spune <> Unii mai fac si asa. Ma gandeam <> Nu stiam nici ce e acela un cuptor, nu stiam decat de cuptorul de acasa. Dar, daca iti place si te pasioneaza ceea ce faci, inveti. Si imi place neasteptat de tare ceea ce fac”, spune directoarea comerciala de la Ana Pan. Si asta, „deoarece cofetaria presupune participarea la momente placute in viata oamenilor, ocazie cu care se ofera sau consuma impreuna cu cei dragi un dulce deosebit si, mai ales, de calitate”.

Bineinteles, am intrebat-o pe Carmen Friptu daca nu a simtit niciodata ca vrea sa faca si altceva, sa lucreze in alta parte, sa-si schimbe complet domeniul de activitate. „Normal, ca fiecare om. As minti sa spun ca nu au fost niciodata momente in care sa ma gandesc ca am obosit sau ca as vrea sa mai fac si altceva. Dar am trecut peste aceste momente, poate tot pentru ca a mai aparut cate ceva nou. Am avut oferte si din partea altor firme, dar nu am avut incredere in ele, pentru ca e greu sa gasesti parteneri seriosi. Companiile care vor sa <> si dupa aceea sa dispara nu sunt pe gustul meu. Mi s-a propus aceeasi functie si chiar functii mai mari. La un moment dat, am vrut chiar sa schimb total domeniul de activitate, dar pe urma am renuntat la idee”, povesteste ea.

Daca oboseala a existat, Carmen Friptu nu a cunoscut insa in Ana Pan sentimentul plafonarii, si asta deoarece, crede ea, niciodata nu poti spune ca ai rezolvat chiar toate problemele. Apar, in permanenta, altele. In plus, daca te implici cu adevarat in rezolvarea lor, nici macar nu mai ai timp sa te gandesti prea mult.

Nu banii au tinut-o la Ana Pan. „Sigur, conteaza si banii, dar mai mult conteaza increderea pe care am primit-o aici. Patronatul are incredere in propunerile pe care le facem noi si asta creeaza un sentiment de liniste si familiaritate. In plus, suntem un colectiv foarte unit, si asta conteaza extraordinar de mult. Practic, noi aici stam mai mult decat acasa. Nu prea am timp liber. Stand aici foarte mult timp, esti ca intr-o familie. Ana Pan a devenit pentru mine o a doua familie”.

Si totusi! Zece ani? Comoditate? Carmen Friptu raspunde: „Comoda, nu, poate putin mai prevazatoare. Poate ca asa am fost educata de parinti si de scoala. Invatamantul era altfel structurat inainte si cred ca asa m-a obisnuit. Nu vreau sa par demodata, am un loc de munca si tin cu dintii de el, stau numai acolo pana ies la pensie, chiar daca nu-mi convine. Dar am foarte multe idei si aici vreau sa le pun in practica! Ma consider norocoasa ca am gasit locul de munca potrivit si nu este nevoie sa-l tot caut”.