Poţi să iei decizii organizaţionale chiar şi pe baza unor „date mărunte“
De aceea, vă prezint trei mesaje semnificative, bazate pe lecţiile învăţate de mine:
1. Nu ai nevoie de o grămadă de date ca să ai mai mult succes în ceea ce vrei să faci.
2. Nu e neapărat nevoie să faci tu însuţi analiza datelor de care dispui.
3. Poţi să beneficiezi de un proces de luare a deciziilor bazat pe date, chiar şi la cele mai mici niveluri ale organizaţiei tale.
Pentru prima oară de când fac studii şi scriu în domeniul managementului, primul dintre mesaje mi-a sărit în ochi când mă ocupam de companiile mici. Înainte de a vorbi despre caz, trebuie să precizez că noua carte pe care am scris-o cu Brook Manville Judgment Calls: 12 Stories of Big Decisions and the Teams That Got Them Right este despre organizaţiile care au manifestat în mod consecvent capacitatea de a lua decizii bune sau, aşa cum ne place nouă să le spunem, „o bună capacitate de judecată organizaţională“.
Înainte de a continua, permiteţi-mi să precizez că noi credem că o bună capacitate de judecată organizaţională nu înseamnă doar să dispui de date, fie că ele sunt „vitale“ sau „mărunte“. Deşi în trecut am scris mult pe tema utilizării datelor în luarea deciziilor, până şi eu ştiu că este nevoie de mai multe tipuri de intervenţii ca să îţi îmbunătăţeşti procesul decizional. În parteneriatul pe care l-am încheiat pentru a scrie cartea, Brook s-a ocupat de capitolele legate de procesele decizionale temeinice şi folositoare şi de aşa-numitul „leadership iluminat“, iar eu m-am concentrat în principal pe organizaţiile care au investit în tehnologie, pe date şi pe procesele de analiză a datelor.
Prima lecţie despre datele mărunte
Mica firmă pe care am studiat-o, WGB Homes, e un dezvoltator de proiecte imobiliare rezidenţiale din zona extraurbană a Bostonului, unde se fac construcţii pentru cei înstăriţi. Problema era că nu ştiau ce să facă în cazul unui imobil care nu se vindea sub nici o formă. Dar, realizând un sondaj de opinie ad-hoc printre cei care ştiau bine casa şi piaţa rezidenţială din acea zonă, CEO-ul Greg Burill nu făcea, nici pe departe, ceea ce ar fi fost o valorificare a „datelor vitale“. Din câte ştiu, nu a făcut nici măcar un grafic cu coloane pe baza datelor pe care le-a cules sau nu a încercat să calculeze măcar o medie aritmetică. Dar nu am nicio îndoială că tocmai faptul că a făcut un studiu informal, „ascultând piaţa“, l-a ajutat să afle ce anume trebuie să modifice la imobilul acela pentru a-l adapta preferinţelor clienţilor şi acest lucru l-a ajutat în cele din urmă să îl vândă cu succes.
Dacă din acest prim caz am învăţat prima lecţie despre „datele mărunte“ – şi anume, că nu ai nevoie de o grămadă de informaţii ca să ai succes în ceea ce vrei să faci – atunci studiile pe care le-am realizat pentru un alt capitol al cărţii mi-au oferit cea de-a doua lecţie, care spune că nu e neapărat nevoie să faci personal analiza informaţiilor de care dispui. Cei de la Partners HealthCare, un centru medical academic cu sediul în Boston, au făcut o treabă fantastică introducând în procesul de lucru cunoştinţele rezultate din analiza datelor în practica lor medicală, folosindu-se de tehnologia informaţiei.
Deşi centrul are o grămadă de date şi lucrează la crearea unui sistem care să permită valorificarea lor în luarea deciziilor, partea interesantă este că, în cea mai mare parte, oamenii de la Partners nu au avut nevoie să adune ei înşişi datele şi să le analizeze. Ei şi-au dat seama că pot să apeleze la comunitatea medicală de la nivel global, care analizase deja informaţiile necesare pentru a stabili care sunt cele mai bune tratamente pentru pacienţii bolnavi. Ceea ce au creat cei de la Partners este numit adesea „medicină translaţională“ – care înseamnă că au preluat studiile medicale existente şi le-au integrat în practica zilnică.
În cele din urmă, am să vă prezint un caz din altă industrie care îşi schimbă spectaculos modul în care ia deciziile: sectorul educaţiei K-12, care include traseul educaţional urmat de la grădiniţă şi până în clasa a 12-a. Sistemul de şcoli Charlotte-Mecklenburg din statul Carolina de Nord este unul dintre cele care adoptă în modul cel mai rapid utilizarea datelor privind performanţele la învăţătură înregistrate de elevi. Așa cum se întâmplă în toate implementările sistemelor decizionale bazate pe informaţii, senior managementul a jucat un rol important în acest proces, iar Pete Gorman, care era atunci administratorul sistemului educaţional, a fost în mod clar conducătorul implementării.
Dar am vizitat şi o altă instituţie de educaţie şi am scris despre oamenii inspiraţi de acolo, care au întreprins o transformare bazată pe informaţii chiar înaintea introducerii acestui sistem în întreg districtul în care se afla şcoala. De exemplu, analiza pe care au făcut-o ei asupra datelor cu privire la performanţele înregistrate la citire i-a ajutat pe copii să înveţe să citească mai rapid şi a dus la introducerea mai multor ore de citire în grădiniţe. Lecţia de învăţat din aceste exemple ne arată că poţi să beneficiezi de procesul decizional bazat pe informaţii, chiar şi la cele mai mici niveluri ale organizaţiei tale.
În concluzie, nu ai neapărată nevoie de „date vitale“ sau nici măcar de „marele sprijin“ din partea senior managementului, pentru a declanşa propria revoluţie în procesul decizional din organizaţie. În condiţiile în care „informaţiile mărunte“ sunt disponibile peste tot, nu ai nicio scuză să nu-ţi îmbunătăţeşti propriile decizii bazate pe judecată.
Tom Davenport este profesor de tehnologia informaţiei şi management la Babson College.