Performer permanent
Performanţa înseamnă comportamente. Lucrând cu oamenii ne aflăm sub incidenţa legilor comportamentului uman. Este de ajuns deci să ştim câteva dintre legile care guvernează comportamentele (la serviciu, în viaţa personală.) pentru a putea influenţa performanţa.
Obţinem rezultatul dorit gestionând comportamentele care îl determină. Măsurăm rezultatele semestrial, sau anual, oferim recompense lunare sau prime de Crăciun. Ceea ce dorim însă să recompensăm (comportamentul performant) se întâmplă.. sau nu.. zi de zi. Este aşadar important să recompensăm nu doar rezultatul final, ci să încurajăm fiecare comportament care a dus la obţinerea lui. Să încurajăm performanţa.
Este mai important sa previi scăderea moralului decât să te gândeşti la soluţii pentru ridicarea acestuia. Winston Churchill spunea că “succesul înseamnă să mergi din eşec în eşec fără să îţi pierzi entuziasmul”, iar 50 de ani mai târziu, Bill Gates afirma că “succesul este un professor prost, îi amăgeşte pe oamenii inteligenţi că nu vor pierde niciodată”, deci … de ce paradigma asta legată de eşec, de neatingerea obiectivelor ?Obiectivele nu sunt individuale, ni le asumăm împreună – De la Top Management – Middle Management până la fiecare membru al echipei, în felul ăsta responsabilitatea unui potenţial eşec este a unei echipe şi cu siguraţă este mai uşor să te ridici în echipă.
În doar trei cuvinte răspunsul la această întrebare ar fi: Coaching,Mentoring, Friendship … în orice ordine vrei tu …dar niciodată toate în acelaşi timp! Este foarte important pentru dezvoltarea fiecărui individ să aibă posibilitatea de a avea un model sau cel puţin o persoană care să poată să îl îndrume către performanţă. În funcţie de departamentul în care îşi desfăşoară activitatea, angajaţii au un partener de discuţie şi de ce nu, de călătorie la nivelul următor.
Coachingul nu este o metodă de motivare, aici trebuie să existe dorinţa aşa numitului “client” de trecere la următorul nivel, lucru care se întâmplă frecvent atât timp cât creem mediul propice dezvoltării. Este suficient să laşi uşa deschisă … restul este inevitabil.
Citeşte mai mult pe hrmanageronline.ro