Organizațiile post-Covid: Se vor poticni multe echipe conservatoare. Rezistența la schimbare este dușmanul evoluției – Petru Păcuraru
Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay
România a renunțat, începând cu 15 iunie, la încă o serie de restricții. Valul II de relaxare a însemnat însă, pe lângă redeschiderea mall-urilor, piscinelor, sălilor de fitness etc, și o nouă etapă în procesul de reîntoarcere la birou, una mult mai importantă, pentru că, de data aceasta, numărul celor care au revenit în office a fost mult mai mare. Întoarcerea a presupus însă un efort din partea companiilor pe două planuri: siguranța fizică – investiții pentru reamenjarea spațiilor, și ”investiții ” în readaptarea ”emoțională”, ambele cu impact asupra modului în care se desfășoară activitatea.
Ce e cel mai greu de gestionat? Să lucrezi înconjurat de panouri, cu măști și dezinfectant la tot pasul, cu deplasări și interacțiuni restricționate, sau faptul că nu îți e permisă, teoretic, nici măcar o simplă strângere de mână, deși nu ți-ai mai întâlnit colegii față în față de mai bine de 3 luni? Vor reuși angajații să respecte distanțarea, vor reuși companiile să organizeze activitatea astfel încât să fie redus la minimum riscul de contaminare?
Pun aceste întrebări în condițiile în care, în ultimele zile, numărul persoanelor depistate cu Covid 19 a crescut foarte mult, la fel ca și ”curajul” oamenilor de a ieși și socializa. Astăzi, de exemplu, au fost confirmate 345 de cazuri noi pentru ultimele 24 de ore, cel mai mare număr declarat din 7 mai și până acum.
”Cred că toți vedem perioada ce urmează ca fiind una de tranziție, nu una finală. Și toleranța noastră către tranziție e mai mare decât cea față de lucrurile pe care le considerăm ca fiind definitive. Cât despre ce este mai dificil, în percepția colectivă ce e mai dificil a trecut, și mă tem că oamenii nu vor dori să fie foarte stricți. Pentru organizații, nu pregătirea pentru circumstanțele noi de desfășurare a condițiilor de lucru va fi adevărata provocare. Adevărata provocare va fi ca oamenii să țină cont de toate aceste reguli, în prezența unui val de suspiciune în creștere la adresa virusului”, precizează Petru Păcuraru, fondator și Managing Partner al HPDI (Human Performance Development International).
Din punctul lui de vedere, în corporații, regulile vor fi respectate în proporție destul de mare, prin prisma unui sistem care favorizează, încurajează și răsplătește aplicarea acestor reguli. În mediul antreprenorial… ”mă îndoiesc, și după cum vedem, nici administrațiile locale sau centrale nu par să adopte de-a întregul aceste reguli”.
În concluzie, cu aceste impuneri de minimă protecție: mască, dezinfectant, păstrarea distanțării, nu ne supunem la riscuri prea mari întorcându-ne la birou. Ce ne ține departe de office însă, este obișnuinta de a lucra de acasă, mai mult decât pericolul virusului.
Acesta este și motivul pentru care sunt încă multe companii care au adoptat un program flexibil de muncă, un mix de work from home și work from office în proporții diferite. Cert este că încă se lucrează mult de acasă, și, iată, nu neapărat de teama Covid.
În zona remote va fi nevoie de un leadership mai bun
Cum va influența această prelungire a lucrului la distanță relațiile dintre angajați?
În ceea ce privește relațiile de colegialitate, crede Păcuraru, multe sunt și vor rămâne în continuare în online, ba chiar se vor consolida în mediul virtual, pentru că mereu nevoia noastră de apartenență socială a găsit metode de rezistență: ”Dacă vă aduceți aminte, există o întreagă literatură a relațiilor trăite prin scrisori, o generație care a crescut cu MIRC sau Yahoo Messenger, așadar că, vom găsi suficientă adaptabilitate către relații cu o componentă mai pregnantă digitală decât până acum”.
Totuși, confirmă el, din tot ce a însemnat COVID la nivel organizațional, lucrul în echipă a cunoscut și va cunoaște cele mai mari transformări. Dacă până acum prezența fizică impunea o zonă de control, în zona remote va fi nevoie de un leadership mai bun. Cu alte cuvinte, ”lucrul în echipă la distanță va favoriza un leadership mai autonom, în detrimentul îndeplinirii sarcinilor prin control și micromanagement. Se vor poticni multe echipe conservatoare unui stil care necesită adaptare. Rezistența la schimbare este dușmanul evoluției”.
Abilitatea viitorului
Dorința tot mai mare a angajaților de a avea un program flexibil de lucru rezultă și dintr-un studiu realizat recent de HPDI, care arată că angajații majorității companiilor vor să își desfășoare activitatea de acasă, cel puțin până la sfârșitul lui 2020, aproximativ 40% din timp.
Practic, în baza centralizării cifrelor și datelor culese de la respondenți, realizatorii studiului concluzionează că: această pandemie va funcționa ca o micro-revoluție, care va impune modificări asupra condițiilor de muncă inclusiv în industrii care în mod traditional s-au bazat pe ”munca de birou”.
Cât de greu/ușor va fi pentru lideri să gestioneze această nouă situație? E o nouă abilitate care trebuie să fie dezvoltată, o abilitate a viitorului: Echipe de acasă, afirmă Păcuraru. Pentru că: ”se schimbă jocul substanțial, cu reguli noi și jucători noi. Leadershipul va preleva în fata micromanagementului, comunicarea va cunoaște noi canale și ritualuri, managementul timpului are o nouă dimensiune. Este o provocare să conduci o asemenea echipă, însă și cu avantajele de rigoare”.
”Echipe mai puțin birocratice, mai adaptative, care să se concentreze pe mai puține lucruri, dar importante”
Așadar, dacă la început work from home a fost un fel de hei-rup generalizat, în care până ne-am organizat și adaptat ne-am mai trecut unii altora cu vederea greșelile, imperfecțiunile, întârzierile etc, odată devenit pe termen lung mod ”normal” de lucru va presupune ”perfecționare”. Cum vom face asta? Ce strategii ar trebui să adopte companiile astfel încât ”melanjul” acesta dintre munca la birou și cea de la distanță să devină un ”tot” astfel încât performanțele, și proprii, dar și ale organizației, să nu fie afectate?
”Am fost nevoiți în urgență să lucrăm de acasă. Și pentru continuitatea businessului, dar și pentru sănătatea noastră mentală. Ulterior unui sentiment de detenție, oamenii au cunoscut o altă viață profesională, mai în strânsă conexiune cu cea personală. Lucrul de acasă te lasă să te bucuri mai mult de ce ai, să stai mai mult cu cei dragi, să nu mai petreci timp în trafic, să fii mai comod, poate chiar mai eficient. Însă tocmai acest melanj poate să fie dăunător. Fie că e greu să faci separarea dintre muncă și familie, acasă, fie că procastinezi mai mult, sau, din contră, te afunzi mai mult în ce ai de făcut, disciplina joacă un rol cheie în a minimiza dezavantajele lucrului de acasă”, consideră Petru Păcuraru. Ba mai mult, spune el, esențializarea proceselor de business sunt un prim pas de adaptare la acest melanj. Să avem echipe mai puțin birocratice, mai adaptative, care să se concentreze pe mai puține lucruri dar importante mai curând, decât ședințe reduntante toată ziua. Iar în pasul următor, investiția în educație este determinantă. Cum să acumulezi aceste abilitați și să le transformi în cultură, dacă nu te învață nimeni cum să faci?
Având în vedere toate acestea, cât de bine ne va găsi organizați un eventual val II de pandemie? ”Probabil că din perspectiva organizării vom fi mult mai bine, perspectivele financiare vor fi însă mai greu de îndurat”, a încheiat Păcuraru.