Moș Crăciun există?
Trebuie să ținem cont, însă, că, în momentul în care sunt puțini mai mari și merg la grădiniță sau la școală, copiii se vor întoarce la un moment dat acasă cu întrebarea: „Mama? Este Moș Crăciun adevărat?
Unii copii de la școală a spus că nu este și eu am spus că e, și au râs de mine". Undeva în jurul vârstei de 6 sau 7 sau poate chiar 8 ani, copilul vine acasă de la școală sau de la locul de joacă și pune întrebarea de temut. Aceasta poate marca sfârșitul unui anumit tip de nevinovăție pentru copil, dar și un final de capitol distractiv pentru părinte, pentru adulți. Sau nu. Ce putem face pentru a evita să răspundem unui copil care ajunge în acel moment, cu lacrimi în ochi, chiar furios? Cum putem evita această confruntare, cum o putem transforma într-o tranziție dulce, într-un nou tip de magie?
Este mai bine ca un copil sa afle "adevărul despre Moș Crăciun" de la părinți sau din alte surse?
Dacă un copil are încredere în părinții săi și apoi descoperă, întâmplător, că a fost mințit, relația cu părinții va fi influențată negativ, spune Carmen Moldoveanu, trainer și coach la NLP Informal (mindyourtype.com). Fie copilul își va imagina că părinții îi ascund lucruri importante, pentru că nu îl plac sau nu îl respectă suficient, fie va considera că părinții săi știu mai puține lucruri decât profesorii sau alți adulți. „Chiar dacă pe moment copilul nu are o reacție vizibila, el se va simți trădat știind că a fost mințit sau păcălit‟, mai spune Carmen Moldoveanu. Ca adult, îți poți imagina cum ar fi ca într-o zi să descoperi că cel mai important om din viața ta te-a amăgit ani la rând, până când tu ți-ai dat seama ce se întâmplă.
Soluția: o poveste
De aceea, pentru a evita astfel de situații, este bine să îi spunem încă de la început copilului o poveste care să rămână adevărată în timp. De exemplu, îi putem spune că oamenii au nevoie de o zi specială ca să își amintească să spere și să fie generoși unii cu ceilalți. Putem să-i povestim despre cum oamenii sărbătoreau în alte vremuri această zi, despre simbolismul legat de renaștere al solstițiului de iarnă și a Saturnaliilor, despre simbolismul creștin. În plan simbolic, sărbătoarea este importantă pentru umanitate, iar copilului o să-i placă să asculte.
În ceea ce privește vârsta cea mai potrivită, Carmen Moldoveanu spune că cei mici încep să facă observații și conexiuni devreme, și este de așteptat ca după vârsta de cinci ani mulți să bănuiască de unde vin cadourile.
Desigur, trebuie ținut cont și de faptul că unui copil nu este bine să i se spună sec și rațional că Moș Crăciun nu există, chiar dacă asta poate auzi la școală sau la alți copii. „Cei mici, ca de altfel și adulții, au nevoie de fantezii bune. În lumea lor interioară, ei au nevoie să creadă că binele învinge întotdeauna și că există îngeri și zâne bune. Dacă îi împiedicăm pe copii să viseze și să spere, ei vor fi afectați în dezvoltarea lor umană, iar obstacolele copilăriei vor fi mai greu de trecut‟, explică Carmen Moldoveanu. Mai exact, copiii au nevoie să știe că există miracole, și e rolul adulților să îi învețe că magia există, chiar dacă nu se vede cu ochii fizici. Lucrurile invizibile sunt reale, așa cum iubirea este reală, sau curajul, sau coincidențele inexplicabile. În acest sens, Moș Crăciun există, sau pur și simplu spiritul Crăciunului.