Minunatul service american, o emoționantă lecție de leadership

Ilf și Petrov nu au dorit să înceapă petrecerea de Revelion înainte să trimită câteva telegrame de felicitare la Moscova. Alături de soții Adams, însoțitorii lor în această călătorie remarcabilă, surprinsă în paginile cărții “America fără etaje”, cei doi ziariști respectabili au intrat într-un oficiu telegrafic Western Union, care de fapt era “un magazin micuț împărțit în două de o tejghea lată de stejar în spatele căreia ședea un tânăr cu un creion după ureche…”

Pentru că m-a surprins plăcut profesionalismul și răbdarea cu care tânărul de la ghișeu și-a servit clienții, deși mai erau numai câteva ore până la petrecerea de Anul Nou, mai jos redau integral scena povestită într-unul dintre ultimele capitole din cartea mai sus amintită.

"Tânărul luă textul telegramei, își trase creionul de după ureche și, după ce numără repede cuvintele, spuse: doi dolari și 80 de cenți.
Am scos banii.
– Telegrama, zise tânărul, o să ajungă la Moscova chiar azi. Dar poate doriți să ajungă mâine dimineață? E o telegramă de felicitare și mă gândesc că destinatarul ar fi mai încântat s-o primească în prima zi a anului.
Sugestia lui ni s-a părut foarte bună.
– În acest caz, prețul e altul.
Tânărul luă o foaie, făcu niște calcule și ne anunță:
– În total costă doi dolari și zece cenți.
Șaptezeci de cenți economisiți! Tânărul ne plăcea din ce în ce mai mult.
– Dar poate vreți să trimiteți telegrama prin alt mijloc? Avem un tarif promoțional pentru scrisorile telegrafiate. O astfel de telegramă nu întârzie prea mult, costă doar un dolar cincizeci și ați mai avea dreptul să adăugați opt cuvinte.”

Ilf și Petrov au zăbovit la oficiul telegrafic cam o oră. În tot acest timp, tânărul de la ghișeu a umplut cu cifre câteva foi, a făcut tot felul de calcule, a verificat mai multe îndreptare și, în final, i-a ajutat să mai economisească zece cenți. Cu alte cuvinte, în loc să termine mai repede cu un simplu “doi dolari și 80 de cenți”, memorabilul angajat de la ghișeu și-a consumat o oră din viață făcând calcule, doar de dragul de a-și servi cât mai bine posibil clienții. La fel cum Robin Sharma sugera la Sala Palatului, tânărul își făcea treaba la fel cum Pablo Picasso își picta tablourile. Era exact acel lider de tip nou de care vorbise canadianul.