Meseriașii: cum ți-i crești, așa îi ai!
Școala Profesională Germană Kronstadt este, probabil, cea mai cunoscută și lăudată școală profesională din România. Anul acesta toți absolvenții săi și-au găsit de lucru la companiile unde, pe parcursul ultimilor doi ani, au făcut practică. E adevărat, promoția a fost redusă – de doar două clase (77 de elevi). Au fost ultimii tineri care au urmat doi ani de școală profesională. Din 2012, învățământul profesional se organizează doar dacă există parteneriate între școală și companii private. Din 2014, învățământul profesional durează trei ani.
Prima promoție cu trei ani de școală profesională va absolvi în 2017 și atunci
vom ști cât de bine funcționează sistemul la nivel național – câți dintre absolvenți își găsesc de muncă în domeniul în care s-au pregătit. Ce știm acum este că în cazul primei promoții, 2012–2014, la nivel național, circa 20% dintre absolvenți au fost angajați în perioada imediat următoare, iar alți 32% și-au continuat studiile. În cazul școlilor unde parteneri au fost companii cu capital german, care au adus în România elemente ale sistemului dual, proporția a fost mult mai mare. De 90% anul trecut, spune Anca Hociotă, Manager Membership Services and Vocational Training la Camera de Comerț Româno-Germană. De 80–90% ar trebui să fie rata inserției pe piața muncii a absolvenților de școli profesionale și la nivel național, consideră Gabriela Petre, directorul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic. „Acest lucru depinde foarte mult de capacitatea angajatorilor de a-i absorbi. Nu există această obligativitate pentru că angajatorilor le este foarte dificil să-și asume astfel de angajamente în condițiile în care nu toți au aceeași capacitate precum investitorii germani. În România, majoritatea covârșitoare a angajatorilor sunt IMM-uri.”
Școala profesională îmbină pregătirea teoretică cu cea practică, ultima fiind realizată în companie. Dacă în clasa a IX-a practica reprezintă doar 20% din totalul orelor, în ultimii doi de studiu ponderea ei crește la 60–70%. Cheia succesului în pregătirea viitorilor meseriași o reprezintă tocmai implicarea companiilor private, spun atât reprezentanții școlilor, cât și cei ai Ministerului Educației și ai patronatelor. „Cu cât se implică mai mult angajatorul, nu numai în ce se întâmplă în companie în perioada practicii, dar și în modul în care se desfășoară programul elevului la școală, cu atât e mai bine. Ar trebui să existe echipe formate din profesori și tutori din companii care să lucreze și să dezvolte împreună planurile de învățare pentru elevi. E un mod de lucru care se vede mai ales în companiile provenite din țări cu sisteme puternice de formare profesională la angajator”, afirmă Gabriela Petre. „E foarte important acest aspect: să ajungă companiile care, până la urmă, sunt concurente să colaboreze pentru că au o nevoie comună. La Brașov erau deja unite în a face ceva pentru calificarea personalului, dinaintea apariției ordinului de ministru din 2012. Erau pregătite chiar să demareze ca școală privată”, precizează Anca Hociotă. Potrivit acesteia, legislația flexibilă a permis școlilor să dezvolte modele diferite, în funcție de specificul local și de interesul companiilor, dar nu peste tot funcționează așa cum ar trebui. „Există încă o necunoaștere și din partea companiilor: să știe ce să facă, să vadă un beneficiu în a se implica. Întrucât este o investiție mare pentru ele: și financiară, și de resurse.” Legislația prevede că pentru fiecare copil școlarizat trebuie să existe un contract de practică încheiat cu un agent economic. Cum se face în realitate practica este altă poveste. „Este una să primeşti elevii şi să-i pui într-un colţ – fără să le arăţi ceva – sau să îi pui să facă curăţenie. Şi alta când ai un program structurat de practică, te uiţi ce face la teorie, corelezi ce face la teorie cu ceea ce face la practică, îi aloci un tutore care chiar se ocupă de el. Un punct slab al sistemului actual este că nu există o reglementare mai strictă pentru companii”, mai spune reprezentatul Camerei de Comerț.
Reprezentantul Ministerului Educației anunță că din acest an modul în care elevii fac practică va fi controlat. „Am lansat și urmează să fie aprobată o procedură de monitorizare atât a calității contractelor pentru practica elevilor, cât și a activității efective de pregătire practică. Vrem să ne asigurăm că acel contract nu este doar o hârtie semnată, și atât. Probabil că, dacă nu vom găsi peste tot contracte viabile, vor fi și repercusiuni cu privire la posibilitatea de a mai școlariza în învățământul
profesional sau nu”, subliniază directorul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional. Tot pentru asigurarea calității, va fi impus și un contract-tip care să se încheie între elev și angajator, astfel încât toate contractele să aibă aceeași structură. „Deși metodologia prevedea și până acum ce trebuie să includă acel contract, am constatat că nu întotdeauna ele conțineau absolut toate prevederile stabilite. Contractul-cadru va specifica și criteriile: că există resursă umană la nivelul angajatorului care să îl îndrume pe elev, că există posibilitatea să desfășoare practica și în ce condiții ș.a.m.d. Vrem să le punem ca elemente obligatorii ale contractului, astfel încât să fie asumate prin contract.”
Școli de nota 100%
La Școala Profesională Germană Kronstadt vor învăța din această toamnă 700 de elevi (în cei trei ani de studiu), față de 129 câți erau la început, în 2012. Atunci s-au înființat cinci clase de operatori la maşini cu comandă numerică și de electromecanici de utilaje şi instalaţii. În cei patru ani scurși s-au înmulțit și copiii, și calificările pentru care sunt pregătiți. Au apărut în plus cele de sudori, sculeri-matriţeri şi confecţioneri de articole din piele. Anul viitor șase clase vor încheia școala profesională, iar în 2018, 9 clase. Ramona Țițeiu, directorul școlii, spune că a avut solicitări din partea companiilor pentru înființarea a 11 clase a IX-a, dar spațiul disponibil nu permitea mai mult de nouă clase, astfel încât acum se discută, la nivel de primărie, despre înființarea unei alte școli profesionale.
Ce e diferit la școala din Brașov? Companiile au reprezentanți în consiliul de management al școlii, ceea ce înseamnă că au un cuvânt de spus în luarea deciziilor. De asemenea, există criterii de performanță pentru școală. În plus, companiile și autoritățile locale au contribuit cu sume asemănătoare la investițiile pentru renovarea școlii. „Școala noastră are succes în primul rând pentru că este rezultatul unui parteneriat cu companiile. Un parteneriat asumat de ambele părţi, ceea ce înseamnă că am conştientizat că avem un obiectiv comun”, spune directoarea Ramona Țițeiu.
Încă de acum aproape zece ani companiile reunite în Clubul Economic German Brașov au constatat că se apropie o criză de forță de muncă bine calificată. Până atunci lucraseră cu oameni de la fostele fabrici comuniste, dar încet-încet aceștia ajungeau în pragul pensiei. „A trebuit să facă ceva. Nu erau atunci decât licee care pregăteau tehnicieni, dar lor le trebuiau muncitori”,
povestește directorul școlii. Acum, 15 companii sunt implicate în pregătirea elevilor, dintre care doar una este cu capital românesc, iar o alta cu capital francez.
Pentru că unii elevi vor să muncească, dar și să își continue educația și pentru că au găsit înțelegere la angajatori, în cadrul școlii a fost înființată inclusiv o clasă de liceu la seral.
„Unii dintre elevi sunt foarte buni, cu medii de peste 9. E păcat să nu îşi continue studiile. La anul vom avea primii absolvenți care se pregătesc să devină tehnicieni mecatroniști”. Modelul școlii de la Brașov, în care companiile sunt implicate în management și în luarea deciziilor, ar urma să fie replicat și în alte școli profesionale din țară, din următorul an școlar, spune reprezentantul Ministerului Educației.
„Există viaţă şi fără diplomă de bac”
Școala de la Brașov nu este singurul exemplu de colaborare fructuoasă între companii și sistemul de educație. Și la Carei, în Satu Mare, nevoia angajatorilor de a găsi personal calificat a fost declanșatorul. „Am început cu Polipol, companie care produce mobilă tapiţată şi are o fabrică în zonă. A fost înfiinţată în 2005 cu gândul că există meseriaşi în zonă, pentru că existase înainte o fabrică de mobilă tapiţată. Dar n-au găsit prea mulți şi au încercat să facă înţelegeri cu şcoli locale. Fără succes vreo 5–6 ani. Ei aveau 600 de oameni şi o fluctuaţie de personal anuală de 25–30 de oameni. Ne-am dat seama că e loc pentru o clasă de 28 de copii. Acum în fiecare an ei susțin o clasă de tapiţeri. Deşi nu le acoperim nevoia de angajaţi, e un început bun”, spune Emeric Gindele, director la Liceul Tehnologic Simion Bărnuțiu din Carei.
Acum școala colaborează cu 26 de agenți economici. Directorul crede că practica în companie îl învață pe tânăr nu doar meserie, ci şi îl formează ca om. „Sunt duşi cu microbuzul de la şcoală la companie, au pauză de masă, totul e calculat la minut. Îi intră în sânge copilului ce înseamnă un loc de muncă, începând de la punctualitate.” Deși au avut și au de luptat cu mentalitatea copiilor și, mai ales, a părinților care nu prea pun preț pe învățarea unei meserii, și la Carei sunt tot mai mulți elevi, ba chiar în unele cazuri mai mulți decât numărul locurilor. „O meserie se poate învăţa doar la locul de muncă. La liceul nostru din 2012 am pus accent pe învăţământul dual. Pe atunci erau 345 de elevi în liceu, acum sunt 643. Am ajuns la dublarea numărului de elevi după multă muncă de convingere dusă în şcolile gimnaziale din zonă.
Treptat cei din Carei şi din împrejurimi au înţeles că nu doar cu diplomă de la facultate îți poţi începe o viaţă. Există viaţă şi fără diplomă de bac.”
Emeric Gindele precizează că până anul trecut, 85% dintre absolvenţi erau angajați de a doua zi. Anul acesta procentul a scăzut, din cauză că elevii nu se mai grăbesc să se angajeze. „Copiii de 17–18 ani visează să meargă în Vest, dar ei trebuie să înţeleagă că e mai bine să ai un loc de muncă legal în ţară decât să mergi în străinătate în orice condiţii, unde te poţi îmbolnăvi şi e greu singur. Puțini înțeleg că pe termen lung e mai bine pentru ei aici.”
Cine învață câștigă
Școala profesională a fost văzută mult timp ca ultima soluție pentru copiii cărora nu le place învățătura. Situația începe să se schimbe, spun cei implicați. Pentru a-i atrage inclusiv pe cei care au note mai bune, școlile și companiile s-au pus în mișcare: reclame în mass-media, participări la târguri și expoziții, vizite în școli. Reprezentanții școlii din Brașov spun că merg în formulă de trei în fața elevilor de gimnaziu: un reprezentant al companiei, un profesor și un elev al școlii profesionale. La fel se întâmplă și în Satu Mare. „În 2015 am făcut 600 de km cu maşina personală în jurul Careiului, am ajuns în fiecare şcoală gimnazială ca să le prezint copiilor acest traseu profesional. Mă duc şi la şedinţe cu părinţii la clasele a VIII-a.” În școlile care au deja rezultate pozitive și elevii vin în număr mai mare, mai ales că li se oferă burse și alte beneficii. Cum legislația permite organizarea de preselecții, unele companii și școli își aleg elevii. Așa se întâmplă la școala de la Brașov. „În acest an, pentru 252 de locuri s-au înscris 337 de candidați. Elevii sunt admiși doar dacă au obținut nota șase la testare şi au trecut de interviul cu compania aleasă”, spune Ramona Țițeiu. Și la Carei la unele secții se intră mai greu. „La secţia de mecanici auto se face o preselecție a elevilor, pentru că numărul candidaților e mai mare decât oferta de locuri. Sunt şi copii care nu mai sunt aşa slabi. De doi ani avem copiii cu medii de 8–9 la generală, majoritatea din satele din jurul Careiului. De când bacul este aşa cum trebuie să fie şi foarte mulţi dintre cei care au mers la şcolile teoretice au rămas fără diplome, au început să-şi pună problema: ce fac la 18 ani fără bac şi fără o meserie? De la o şcoală profesională ieşi cu o meserie şi, dacă într-adevăr doreşti, poţi continua pregătirea. Dintre copiii aceştia care sunt mai buni ne aşteptăm să fie câţiva care să meargă după profesională la liceu şi apoi la facultate, să devină ingineri. Acela care a
început meseria de jos şi ştie ce alege este un inginer bun.”
Dar preselecție poate organiza orice companie care își dorește elevi bine pregătiți, așa cum face OMV Petrom cu cei care intră în clasele de operator sonde și operator la extracția, transportul, tratarea și distribuția gazelor pe care compania le susține în trei licee din Piteşti, Moineşti și Târgovişte. E drept, în astfel de școli elevii sunt motivați să vină inclusiv prin bursele pe care le primesc. Pe lângă cei 200 de lei pe lună pe care statul îi acordă fiecărui elev de la școli profesionale, Petrom oferă burse de studiu care pot ajunge la 700 de lei (în funcție de rezultatele școlare, de prezență și atitudine). Și cei care fac practică în companii germane primesc burse suplimentare de 200 de lei, inițial toți și apoi în funcție de rezultate. Pe lângă burse, companiile se implică în îmbunătățirea infrastructurii școlilor și în susținerea unor costuri legate de cazarea, masa și transportul elevilor. „Am reabilitat, cu ajutorul agenţilor economici, internatul şcolii, cantina, sala de sport. Sălile de clasă au fost personalizate de companii. Am adus personal nou la cantină, astfel încât copiii mănâncă mai bine ca acasă. Vrem să le arătăm că, dacă lucrezi în condiţii ca la München, aşa şi trebuie să locuieşti şi să mănânci. Să înţeleagă că, dacă munceşti, ai şi rezultate în viaţă”, povestește directorul școlii din Carei.
Un rol mai mare acordat companiilor
În acest an, Ministerul Educației a derulat o consultare publică referitoare la introducerea sistemului dual în România, prin care implicarea și responsabilitatea companiilor în formarea viitorilor meseriași ar urma să crească. Modificările legislative sunt în curs de finalizare, precizează Gabriela Petre. „Este vorba
despre posibilitatea ca un program de formare profesională și pentru nivelul 3, de muncitor calificat, pentru nivel 4, tehnician sau 5, tehnician superior sau specializat să poată fi organizat fie la inițiativa școlii, fie la inițiativa companiei. Dacă e la inițiativa companiei, atunci tipul de contract pe care îl încheie elevul trebuie să fie diferit. Suntem în etapa în care negociem cu angajatorii și cu partenerii sociali care este cea mai bună formă de contract care să fie folosită.” Programele inițiate de companii ar trebui să funcționeze pe alte planuri de învățământ. „S-ar crea o rută profesională unde accentul e pus pe formarea profesională, astfel încât durata de pregătire să fie mai scurtă, cu posibilitatea de a crea un alt tip de bacalaureat pentru cei care doresc. O rută care să permită o apropiere mai mare de nevoile imediate și pe termen mediu ale pieței muncii, dar și un tip de bacalaureat pentru accederea în învățământul superior din domeniul în care tânărul s-a format.”
În privința modificărilor legislative, reprezentantul Camerei de Comerț Româno-Germane spune că ponderea orelor de practică ar trebui crescută și că n-ar trebui să se creeze rute paralele de pregătire profesională. „Important pentru noi e să nu se facă modificări de pe o zi pe alta. De asemenea, mediul privat ar trebui implicat în discuțiile privind modificările, mai ales acum că are deja o experiență.”
Directorul Școlii Profesionale Germană Kronstadt spune că firmele cu care colaborează îşi doresc mai ales muncitori calificaţi, nu tehnicieni. „Propunerile noastre de modificare a legislaţiei vizează implicarea companiilor în dotarea şcolilor şi în luarea deciziilor. E nevoie apoi de sprijinul companiilor pentru formarea profesorilor de specialitate, un punct-cheie în învăţământul profesional. Ei trebuie să fie la curent cu noile tehnologii, mai ales cu cele folosite în companiile partenere”, spune Ramona Țițeica. Și reprezentanții școlii din Carei vor un cadru legislativ care să permită aplicarea sistemului dual așa cum e în Germania, cu o legătură mai strânsă între elev și angajator.
Modelul german de formare profesională
Potrivit reprezentanților Camerei de Comerț Româno-Germană, modelul școlii de la Brașov a fost replicat deja la Sibiu, Alba Iulia, Timișoara și Arad. „Companiile încearcă să transfere know how-ul din Germania spre România.
O problemă este pregătirea tutorilor, cei care îi supraveghează pe elevi în timpul practicii. Anca Hociotă spune că acesta este un specialist, dar trebuie să fie și un pedagog bun. „E foarte important ca tutorii să fie pregătiți şi din punct de vedere pedagogic, dar de cele mai multe ori acest lucru lipseşte. Să ştie să-şi construiască un plan de predare şi să-l aducă pe elev la competenţele de care are nevoie. Dacă acest lucru ar fi realizat şi practică s-ar întâmplă mult mai structurat”. Camera de Comerț le va oferi din această toamnă companiilor cursuri de formare a tutorilor, pe model german.