Medicina, incotro?

Pregatirea unui medic este un proces continuu ce dureaza intreaga cariera. Se cuvine sa recapitulam pentru cei mai putin avizati care este pregatirea formala a unui medic, ce etape trebuie parcurse pentru a ajunge la o asemenea cariera. (vezi tabelul A)

Din parcurgerea informatiilor din tabel reiese cu usurinta ca pregatirea formala minima a unui medic dureaza intre 7-14 ani.

Dupa obtinerea titlului de medic specialist si dupa cativa ani de practica, exista posibilitatea de a da examen de primariat si de a obtine titlul de medic primar. Bineinteles, ca in orice domeniu, se poate da examen de intrare la doctorat, iar dupa parcurgerea acestei etape se obtine titlul de doctor in stiinte medicale.

Practic, un medic invata mereu. Invata pentru a cultiva ce a semanat in primii 7 ani de studiu in medicina, pentru a fi la zi cu tot ce este nou in aria sa de interes, pentru a avea rezultate cu pacientii sai, pentru a fi un adevarat profesionist, pentru a se respecta pe sine si pentru a fi respectat de colegi.

Pe langa cunostintele medicale, un medic practician are datoria de a isi imbunatati permanent modul de a relationa cu pacientul si familia acestuia.

Ce elemente duc la descurajarea tinerilor sa-si aleaga cariera de medic? Care sunt piedicile?

• salariul foarte mic (2-2,5 mil. net), nu permite unui tanar stagiar/rezident sa se intretina, ba, mai mult, sa isi permita luxul de a-si cumpara carti de specialitate, de a-si achizitiona un calculator si de a-si plati un abonament la internet pentru a se pregati si a se documenta la nivelul cerintelor;
• atitudinea celor de la care stagiarul ar trebui sa invete meserie – adesea, acestia considera stagiarii o povara si fie nu au talentul, fie nu au disponibilitatea de a le transmite competentele necesare;
• atitudinea stagiarilor – fiind astfel platiti si lovindu-se de atitudinea rece a celor din jur, devin nepasatori si fac doar act de prezenta;
• nereusita la concursul de rezidentiat;
• numarul mic de posturi in unitati de stat sau private in orase sau in comune mai mari fata de numarul medicilor calificati;
• disponibilitatea redusa a tinerilor medici de a practica medicina la tara (lipsa dotarilor minime, naveta ii costa mai mult decat castiga, nu sunt oferite conditii de locuit, partenerul lucreaza deja in oras etc.);
• dotari insuficiente in unitatile de stat;
• salarii mici chiar ca specialisti, insuficiente pentru a le asigura un trai decent, pentru a avea o familie, pentru a invata, pentru a se dezvolta personal si pentru a fi, in general, independenti financiar;
• un sistem sanitar greoi si corupt.

Datorita celor de mai sus, multi se demotiveaza inca din facultate sau pe parcursul etapelor de pregatire si hotarasc sa nu mai practice. Altii, impinsi de familie sa urmeze cariera de medic, isi dau seama la timp ca nu isi doresc cu adevarat acest lucru si renunta (din fericire, sunt putini). Exista apoi categoria medicilor someri – fie cu drept de libera practica, fie chiar specialisti.

Am intalnit si lucrat cu medici din toate aceste trei categorii pe parcursul celor 7 ani si jumatate de activitate in consultanta pentru dezvoltarea resurselor umane din piata de sanatate.

Nu cred ca a facut cineva un calcul cati medici renunta la a-si practica meseria, dar daca ne uitam la cate posturi de medici sunt in continuare neacoperite in tara, as spune ca sunt prea multi si ca noi ca tara nu am facut inca destule eforturi pentru sanatatea noastra si, implicit, pentru ei.

Ce alternative stau in fata celor care renunta sa practice medicina?

Toti absolventii de facultate de medicina care renunta la a practica medicina au, teoretic, sansa de a intra in industria farmaceutica, de echipamente medicale sau de servicii medicale.

Meseria cu care incep este, de obicei, cea de reprezentant medical; in aceasta calitate, promoveaza produse farmaceutice, echipamente medicale, servicii ale unor centre private de sanatate. Pot incepe, de asemenea, cu o pozitie de reprezentant de vanzari la o companie de distributie de medicamente.

Care sunt cerintele uzuale?

• licenta in medicina si dovedirea cunostintelor medicale;
• permis de conducere;
• abilitati deosebite de comunicare;
• disponibilitate de deplasare;
• fire activa;
• dorinta de a obtine rezultate si de a se dezvolta personal;
• seriozitate;
• in majoritatea cazurilor, cunoasterea limbii engleze;
• in majoritatea cazurilor, utilizarea computerului (MS Office, utilizare e-mail, navigare Internet).

Este o meserie frumoasa care te dezvolta ca individ, te face mai constient de calitatile personale, te scoate in fata, iti da satisfactia obtinerii unor rezultate palpabile si iti da posibilitatea de a lucra de cele mai multe ori in companii bine structurate, de renume, in care esti recunoscut ca individ, inveti sa lucrezi in echipa si ai clar conturat sentimentul de apartenenta. Si, nu in ultimul rand, esti platit decent.

Estimez ca in industria farmaceutica din Romania lucreaza acum cel putin 2000 de medici, dintre care cateva sute sunt specialisti. Este un lux pe care Occidentul nu si-l permite. In Occident, medicii avand un venit atragator si un statut social pe masura, ii gasesti rar in aceasta industrie, in afara ariei de cercetare si dezvoltare.

Alte posibilitati sunt:

• angajarea la institutii ce tin de Ministerul Sanatatii (altele decat unitatile sanitare) – presupune anumite competente, timp si multe relatii;
• lucrul intr-o editura ce pregateste si carte medicala;
• translator de texte / conferinte medicale;
• angajarea ca monitor clinic – in companii farmaceutice sau de studii clinice;
• intrarea in invatamantul mediu (licee sanitare) nu asigura un nivel de trai decent, fiind prea putine ore;
• intrarea in invatamantul universitar (greu, nu imposibil, dupa depasirea piedicilor acestuia, cu intrare in doctorat);
• angajarea in strainatate ca medic – sunt tari unde se poate intra ca rezident sau lucra ca specialist, in anumite specialitati – presupune cunoasterea la nivel de excelenta a limbii din tara respectiva;
• propria afacere – in functie de modalitatea de finantare si cunostintele in domeniu;
• multe alte meserii unde calitatile personale si alte competente castigate in anii de liceu sau in paralel cu studiul medicinei asigura angajarea.

Unele din oportunitatile de mai sus apar rar, dar nu sunt de neglijat.

Cei care au simtit ca nu sunt facuti pentru meseria de medic si au renuntat la timp au disponibilitatea cea mai mare pentru schimbare, fara resentimente. Pentru acestia, mai exista si alte cai de realizare profesionala. Unii chiar fac o alta facultate si urmeaza cariere care nu au nici o legatura cu medicina. Am discutat nu de mult cu un medic avand certificare internationala in intretinerea retelelor informatice si care este fericit, fiind un profesionist foarte apreciat in domeniul sau.

Cei care si-au dorit mult sa practice medicina si au facut eforturi deosebite pana la un punct renunta greu. Se despart de aceasta meserie, de visurile lor, cu mari frustrari si de cele mai multe ori, din cauza banilor. Raman cu o povara – amaraciune si nostalgie amestecate.

Se mai intorc la medicina?

Putini. Daca nu o fac dupa 1-2 ani, cu greu si foarte putini o fac mai tarziu. Dupa ce au inceput o alta cariera, fie nu mai sunt dispusi sa se lupte cu lipsurile, fie a inceput sa le placa mult noua meserie si au gasit satisfactii deosebite si noi.

Chiar zilele trecute am discutat cu un reprezentant medical in varsta de 27 de ani cu rezultate bune care, nereusind la primul examen de rezidentiat, a optat acum un an pentru industria farmaceutica din simplul motiv ca trebuia sa-si castige existenta si avea calitatile necesare. Imi spunea: „Stii, Irina, inca mai cochetez cu gandul de a ma pregati sa dau rezidentiatul din noiembrie 2004, mi-e dor sa invat si sa mai simt febra examenelor, dar cand ma gandesc la salariul de 2,5 milioane net timp de 5 ani de zile, cand ma gandesc la mizeria din spitale si din sistem si cand ma gandesc ca peste 5 ani voi fi poate un specialist somer, imi trece. Deja sunt apreciata, castig bine, mi-am putut permite credit pentru o garsoniera, calatoresc mult si, chiar daca regret ca nu fac meseria pentru care m-am pregatit, am toate sansele sa fiu foarte buna in noua mea meserie.”

Ce sfat aveti pentru aceia
dintre cititorii nostri care stau
in cumpana?

Cei care renunta la medicina nu sunt de condamnat. Au luat o decizie grea, ca de altfel toti cei care renunta la a-si face meseria la care au visat si pentru care s-au pregatit. Eu ii sfatuiesc sa creada in ei, in deciziile pe care le iau si sa priveasca inainte, dandu-si toate sansele.

Ca practici medicina sau nu dupa ce ai studiat-o, te costa. Diferit, dar te costa.

Sa faci si sa practici medicina in zilele noastre pana la capat inseamna pasiune, vointa, rabdare, capacitate mare de a invata, dedicatie, sustinere morala si materiala din partea familiei, creativitate, compasiune si mult curaj. Avem nevoie de astfel de oameni – sanatatea noastra este si in mainile lor.

Unde sunt medicii…

Numarul celor care, dupa studii, au renuntat sa practice medicina in Romania este ingrijorator de mare, mai ales daca se inventariaza posturile ramase neacoperite in tara. Cristi Carstoiu, la opt ani de la absolvirea Facultatii de Medicina, a evaluat ca dintre colegii sai de generatie doar doua treimi se mai afla in postura de practicieni. Restul, in majoritate, pot fi gasiti in reprezentantele producatorilor straini de medicamente sau in propriile business-uri, legate sau nu de domeniul sanatatii.

Costuri ale desprinderii…

De obicei, decizia de a se rupe de cariera medicala nu este insotita de regrete. Sau cel putin asa declara, bravand, cei care si-au cautat implinirea in alte domenii. Putem fi insa convinsi ca dupa sase sau sapte ani de studii universitare, nimeni nu pleaca spre alt destin profesional fara o temeinica judecata. Asa incat, cei mai multi sunt multumiti de noua activitate, daca nu chiar incantati. „In domeniul farmaceutic in care activez acum, ca manager pe tara pentru Lannacher, am multiple posibilitati sa-mi fructific creativitatea, sa gandesc repede si bine pentru a ramane in competitie cu reprezentantele din alte tari”, marturiseste Calin Negulescu. Chiar daca nu exista frustrari, procesul acesta centrifug al doctorilor are serioase consecinte atat la nivel personal, cat si in planul societatii civile. Ne referim aici la timpul alocat studiilor, la costurile implicate in formarea lor profesionala, suportate si de student si de sistemul de invatamant, la neajunsurile unei slabe asistente medicale in colturile neatragatoare ale tarii.
Calitatea pregatirii universitare (sa nu uitam ca scoala de medicina romaneasca, chiar daca nu are recunoastere formala peste tot in lume, se bucura de o buna recunoastere informala) face din absolventii romani de medicina nu numai niste specialisti valorosi, cat mai ales niste oameni cu abilitati structurale deosebite. Sau, cum plastic s-a exprimat Cristi Carstoiu: „Medicul este un individ cu un nivel ridicat de pregatire si orice ar face, va genera prin munca lui mai multe impozite decat altii”.

Sistemul medical romanesc…

Din discutiile purtate cu interlocutorii nostri a reiesit ca, in cea mai mare masura (intre 70 si 75%), responsabil de evadare este sistemul medical romanesc si birocratia sa. Restul procentelor se impart intre nivelul scazut al salariilor si influentele conjuncturale: „Medicina nu este perceputa ca fiind o meserie care sa asigure niste venituri decente, conforme cu pozitia sociala a medicului”, constata Cristi Carstoiu.

Cand se gandeste la perspectivele pe care prin comparatie, pozitia de Country Manager i le-a adus fata de practica medicala, Calin Negulescu evoca statutul noii ocupatii, posibilitatea de a calatori mult in tara si in strainatate, trainingurile pe teme variate menite sa-i satisfaca dorinta de a cunoaste lucruri noi si sansa de a deprinde alte abilitati.

Solutii ar fi…

Ca orice alta problema, si cea de fata are solutii. Si nici una dintre ele nu este noua. Au mai fost formulate, poate s-au facut si incercari de punere in aplicare, dar rezultatele inca nu se vad.

Intervievatii nostri au sugerat: salarii decente pe masura pregatirii si a responsabilitatii, conditii stimulative pentru medicii de tara, folosirea veniturilor din sistemul asigurarilor de sanatate strict in scopul in care au fost colectate, asigurari de sanatate si pensii private. Din toate cele enumerate mai sus, reiese stringenta de a primeni politica de sanatate. Ideal ar fi ca medicul sa nu mai fie privit ca un consumator in plus de la buget, ci ca o sursa (indirecta, e drept) de venituri.