Management in doliu (Scurt tratat de supravietuire in criza)

Autorii moderni spun ca evolutia de astazi a afacerilor vine din afara domeniului de business actual. Tot ei propun sa ne gasim sursa de inspiratie in a privi de sus. De exemplu, din avionul cu care Yann Arthus-Bertrand a realizat filmul Home, capabil sa ne poarte in spatiu si timp. Ca sa avem o perspectiva mai larga si o intelegere mai buna a ceea ce ni se intampla.

Sunt in 1992 sau in 2005 si am o idee nemaipomenita: vreau sa deschid o afacere. Fiecare lucru are un inceput. Fiecare relatie sau obicei corespunde unei idei, unui plan sau unei actiuni. Prima casa, casatoria; masina cea noua, cele dintai seminte puse in pamant apartin unui moment de creatie. Si ma apuc de treaba: imi fac un plan de business, imi caut parteneri, fac angajari, fac imprumuturi, lansez produse, incep sa pun treaba pe roate. In mod firesc, este o etapa de crestere, cand sistemul incepe sa se dezvolte si sa se "auto-organizeze". Actiunile si energia sunt canalizate in jurul ideii initiale. Samanta absoarbe apa si ingrasamantul si se indreapta catre soare; valoarea actiunilor incepe sa creasca; copilul face primii pasi.

Acum afacerea noastra primeste comenzi si are perspective pe termen lung. Toata lumea e multumita si am fost nominalizati la mai multe premii. In teoria sistemelor, se vorbeste apoi despre asa-numita stare stabila la care se ajunge cand gradul de complexitate a organismului si-a atins limitele. In acest punct, sistemele au cel mai inalt grad de functionare. Copacii ating o limita a inaltimii si au frunze sanatoase care le mentin viata. Oamenii inregistreaza succese deosebite in profesie. Atletul trece linia de sosire. Relatia maritala merge ca pe roate. Masina cumparata functioneaza perfect. Actiunile in care am investit ajung la valoarea dorita. Suntem foarte multumiti de noi insine si de tot ceea ce ni se intampla in viata. Au inceput sa apara unele mici probleme. Contabilul recupereaza ceva mai greu de la unii clienti, am schimbat managerul de vanzari care nu facea fata si am reorganizat unitatile teritoriale. Insa treaba merge inainte. E momentul in care sistemul a devenit prea complex. Anumite parti inceteaza sa mai functioneze normal. De exemplu: detectam probleme serioase de comunicare in relatia conjugala care ne afecteaza sanatatea si intreaga fiinta, frunzele copacului pe care l-am sadit incep sa isi modifice culoarea, actiunile in care am investit incep sa scada, apare un simptom fizic minor care ne incomodeaza, observam stari de depresie sau nemultumire in viata, masina scoate sunete ciudate la pornire. Le putem depasi usor pe toate. Fara efort si, uneori, fara sa le dam o atentie prea mare. Angajam pe cineva nou, ne ajustam portofoliul de actiuni, ne delectam cu o comedie ca sa uitam de necazul de dimineata, accesam rapid o linie de credit. Toata media vorbeste acum de MAREA CRIZA. Facturile au intarzieri de peste 6 luni la plata, trebuie sa reducem personalul cu 20%, nu mai avem comenzi decat pe urmatoarele 3 luni. Sistemul incepe sa se destrame si se instaleaza haosul. Frunzele copacului se ingalbenesc si se usuca, comportamentul angajatului-problema ajunge sa pericliteze bunastarea firmei, actiunile inregistreaza o scadere de proportii, mariajul se destrama; ne afecteaza o boala grava, sunetul ciudat produs de masina se transforma intr-un bubuit puternic, iar din toba de esapament incepe sa se degaje un fum gri-albastrui, recuperarile de creante au loc doar in urma unor procese lungi si dureroase… Aici apare blocajul. Cand viata devine prea complexa si se instaleaza haosul, avem doua optiuni: sa ne blocam, visand la binele de altadata, sau sa renuntam la ceva. De pilda, faptul ca sarpele isi schimba pielea sau ca arborele isi pierde frunzele sunt considerate renuntari. Chiar si inlocuirea unei piese la masina este o forma de renuntare sau eliminare. Pentru a putea depasi un eveniment problematic de viata, suntem deseori nevoiti sa renuntam la o credinta limitativa sau la o relatie disfunctionala, sa modificam un comportament sau sa ne reorganizam modul de a percepe lumea, creand astfel loc in viata noastra pentru a integra ceva nou. Toate formele vii din univers, arborii, serpii, chiar si stelele se supun unor astfel de faze naturale de renuntare. Oamenii sunt singurele entitati care se opun acestor faze naturale. Viseaza la binele care a fost, un bine care nu va mai putea fi reprodus niciodata in forma lui initiala, deoarece conditiile de mediu si interne nu mai sunt aceleasi.

Abilitatea esentiala a vremurilor pe care le traim este sa invatam sa renuntam si sa traim doliul, pentru a ne redobandi pacea interioara. In mod traditional, suntem obisnuiti sa intram in starea de doliu cand pierdem o fiinta draga. Insa el apare in orice fel de pierdere. Iar renuntarea este o pierdere voita. Tratat superficial, doliul poate duce in mod patologic la depresie, o forma de moarte simbolica. Doliul constructiv lasa loc meditatiei si pacii interioare sa isi arate efectele tamaduitoare. Asa cum un copac supravietuieste in frigul aspru al iernii fara frunze, trebuie sa rezistam un timp in starea in care ne aflam. O vreme, e posibil sa traim o stare de disconfort de care ne-am dori sa scapam. Dar inainte de a merge mai departe, trebuie sa ne acordam cat mai mult timp reinnoirii, refacerii. Avem nevoie sa ne uitam cu drag in albumul amintirilor a ceea ce a fost: primii pasi, prima iubire, calatoriile fascinante si profiturile record. Odata ce am depasit acest moment, vom redeveni creativi. Vom fi eliminat obstacolele si, in acelasi timp, vom detine toate cunostintele si intelepciunea pe care le-am dobandit pe parcursul intregii experiente de viata. Este etapa care stabileste ritmul pentru un nou ciclu de dezvoltare, creativitate si inovatie. Avem nevoie de o realiniere la natura. Si, nu in ultimul rand, cu natura umana. Noi solutii, un proces inovativ care sa tina cont de natura si de om. O crestere care sa nu epuizeze haotic resursele. O atentie sporita si la alte valori decat profit financiar. O capacitate crescuta de a identifica ce e neviabil. Puterea de a renunta. De a renunta la produsele care nu se vand, la practicile birocratice de servire a clientilor, la strategiile care duc la distrugerea planetei si a umanitatii. Si apoi, de a invata ca tristetea si parerea de rau dupa ceea ce a fost constituie pasul de dinaintea unei altfel de prosperitati.