Lovinescu, de la o bancă de universitate pariziană la o catedră de liceu bucureştean

Şi-a făcut debutul publicistic în suplimentul literar al Adevărul, în urmă cu 101 ani. În 1904, începe colaborarea cu publicaţia Epoca, apoi, un an mai târziu, continuă o serie de articole despre scriitori sămănătorişti şi poporanişti. Prima sa lucrare critică este o dizertaţie despre Perşii lui Eschil.

Timp de 3 ani, începând din 1906 stă în capitala Franţei pentru pregătirea doctoratului, unde obţine titlul de doctor cu o lucrare despre pe Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire. Apoi, în 1909 şi 1910 publică primele două volume “Critice”.

Doi ani mai târziu, pierde un post de profesor universitar la Iaşi, după ce, în urma concursului este ales Garabet Ibrăileanu. Şi la Bucureşti, în 1913, Lovinescu îl suplineşte pe Pompiliu Eliade.

Între 1919 şi 1922, apoi între 1926 şi 1927 ocupă funcţia de director al revistei literare Sburătorul.

Se pare că moştenirea sa a afost dusă mai departe de criticul Monica Lovinescu (fiica sa). El este unchiul prozatorului Anton Holban, al dramaturgului Horia Lovinescu.