Legea autoritatii
Toate exemplele de mai sus au fost parcurse probabil de mai multe ori de catre orice om matur. Ele sunt expresia usor observabila a legii autoritatii, care spune:
Oamenii au putere asupra altora in masura in care sunt perceputi ca au mai multa forta, autoritate sau expertiza.
Un studiu fascinant pe aceasta tema a fost efectuat de catre profesorul Stanley Milgram (Universitatea din Pensylvania), in 1965. Milgram a solicitat unui grup de voluntari sa participe la un experiment in care le-a spus ca se testeaza legatura dintre procesele memoriei si pedeapsa. Fiecare voluntar trebuia sa citeasca un set de intrebari de cultura generala unui alt participant aflat intr-o camera vecina. In cazul in care participantul gresea raspunsul, voluntarul trebuia sa ii administreze acestuia socuri electrice de intensitate tot mai mare de la un panou de comanda situat in fata sa. In camera in care intrau voluntarii se afla si un cercetator in halat alb care le spunea mereu sa continue experimentul, chiar in situatia in care tipetele subiectilor din camera vecina erau tot mai convingatoare.
Rezultatul?
In loc sa cedeze la rugamintile „victimei”, doua treimi dintre participanti au actionat toate cele 30 de butoane aferente socurilor electrice, mergand de la 5 volti pana la 450 de volti.
Studiul a fost reluat de mai multe ori sub diverse forme si a probat fara gres forta autoritatii: marea majoritate a voluntarilor se supuneau autoritatii cercetatorului din sala, in loc sa ia o decizie pe baza semnalelor disperate de durere care veneau din camera vecina.
In realitate, scopul studiului era acela de a evalua raspunsul voluntarilor in fata autoritatii. In camera vecina se afla un actor care mima tipetele tipice durerii date de socuri electrice.
Cum functioneaza legea autoritatii la nivel social?
Motivul pentru care legea autoritatii functioneaza astfel este destul de simplu: suntem instruiti din frageda pruncie ca supunerea fata de autoritate este un lucru bun. Tot mecanismul educational respecta acelasi principiu, iar institutii precum biserica sau armata il ridica la rang de cinste.
Intr-adevar, istoria ne arata ca autoritatea este o forma de organizare preferabila anarhiei. Pe de alta parte, cand este dusa la extrem, se poate dovedi aproape la fel de nociva. Promovarea autoritatii de dragul autoritatii nu poate duce la progres – istoria recenta a Romaniei a demonstrat cu varf si indesat aceasta realitate.
Una dintre explicatiile cele mai interesante privind felul in care autoritatea se propaga la nivel de masa este urmatorul mecanism al legii autoritatii: oamenii raspund la simbolurile si ritualurile tipice autoritatii ca si atunci cand autoritatea este prezenta ori justificata cu adevarat.
Cu alte cuvinte, semnele autoritatii au darul de a declansa raspunsul de supunere, chiar si in conditiile in care autoritatea de fapt nu este prezenta.
Sa ne aducem aminte de epoca „de aur” in care simbolurile autoritatii se regaseau la tot pasul: tablourile de deasupra tablei din clasa, telejurnalul si ritualul primelor stiri ale serii, formulele de adresare, Daciile de culoare neagra ale oamenilor partidului etc. Toate aceste simboluri transmiteau mesaje de autoritate si contribuiau la mentinerea ei.
Acelasi efect il au simbolurile autoritatii si in comunicarea cu un singur interlocutor. De exemplu, un halat de medic, o uniforma militara ori o salopeta de mecanic auto, au menirea sa mareasca forta de convingere a celui care le utilizeaza. Halatul alb al medicului sau salopeta mecanicului nu indica in mod necesar nivelul de competenta al purtatorului, insa prin legea autoritatii majoritatea oamenilor sunt inclinati sa creada ca da. Hainele sunt simboluri atat pentru autoritate in general, cat si pentru o forma de autoritate speciala, denumita puterea expertului. La fel ca in exemplele de la inceputul articolului, oamenii care sunt perceputi ca experti intr-un domeniu sau altul isi pot exercita cu usurinta autoritatea asupra celor din jur, cel putin in domeniul in care sunt perceputi ca experti.
Interesant este ca putini experti utilizeaza constient legea autoritatii, dintr-un motiv foarte simplu: expertii sunt foarte interesati de activitatea lor si mai putin constienti de comunicarea faptului ca sunt experti catre cei din jur. Aceasta preocupare apartine specialistilor in relatii publice. Totusi, nu trebuie sa fii expert in PR pentru a-ti promova imaginea in mod corect si benefic.
Dincolo de simboluri fara acoperire in realitate, iata cateva idei practice prin care sa te poti face cunoscut(a) ca expert in timp scurt:
1. Studiaza in detaliu subiectul ales.
Un vanzator nu poate fi cu adevarat bun decat dupa ce isi cunoaste produsul pe toate partile. Studiaza in detaliu obiectul expertizei tale, fie ca este vorba despre un serviciu, o idee ori un produs. Acest efort iti va acorda mai multa forta de convingere.
2. Incepe sa dezvolti puncte de vedere – expertii au opinii pe care le impartasesc celorlalti.
Incepe sa scrii eseuri, articole si rapoarte in domeniu, poate chiar o carte de specialitate;
Petrece timp cu reporteri si alti formatori de opinie care iti pot disemina ideile.
3. Incepe sa vorbesti in public catre audiente interesate de expertiza ta.
Vorbeste in organizatii, asociatii si grupuri care iti ofera oportunitatea sa culegi informatii noi si exemple practice;
Culege marturii legate de expertiza ta si de abilitatea ta de a le transmite in mod succint si memorabil;
Facand aceste lucruri, ai sanse mari sa fii perceput(a) ca avand o autoritate reala, pe masura expertizei acumulate. Astfel, nu va trebui sa faci efort sa pari ceea ce nu esti si vei beneficia la maximum de roadele propriei munci.
Pe foarte curand!
www.persuasiune.ro