Leadershipul în România: de la „eu le știu pe toate!” la „tu ce părere ai?”

În studiul lor “Management in Eastern Europe”, economiștii britanici Vincent Edwards și Peter Lawrence susțin că managerii din România adoptă un stil de a conduce bazat pe conceptul de “mână forte”, considerat cel mai potrivit pentru stabilitatea companiei. Stilul autocratic produce, într-adevăr, stabilitate, dar este și garantul succesului? Americanul Jim Bagnola consideră că nu, ba dimpotrivă, se poate dovedi perdant pe termen lung.

“Când vorbim de succes în afaceri, tindem să ne raportăm la departamentele de marketing, vânzări, finanțe și tehnologie, însă aș vrea să uităm de această reţetă veche, deoarece cele mai multe organizaţii eşuează. Nu neapărat din cauza acestor departamente dar nici nu obţin un avantaj competitiv dacă aplică metodele bine cunoscute”, spune Jim Bagnola, trainer internațional cu o experiență de peste 10 ani în lucrul cu managerii români.

La nivel global, Bagnola identifică două mari sisteme de leadership, egalitarist și ierarhic. Stilul egalitarist este cel în care managerul este un facilitator între angajaţi. “Organizația tinde să aibă o structură mai plată și sare de multe ori de nivelurile ierarhice. În acest caz, este în regulă să-mi contrazic şeful, chiar și în public. Este posibil ca project managerii unui department să demareze proiecte fără aprobarea managerului. Este acceptat să comunici pe e-mail cu manageri pe poziţii mai înalte sau mai joase decât tine”, explică specialistul.

La polul opus este stilul ierarhic. “În acest caz managerul este puternic și este totodată conducătorul. Raportarea este foarte importantă și organizația are mai multe niveluri ierarhice. Comunicarea urmează de multe ori linii prestabilite. Angajații subscriu la părerea managerului în public. Au nevoie de aprobarea sa înainte de a demara un proiect”, afirmă Bagnola.

Până în ultimii ani, în România s-a adoptat stilul ierarhic, dar acest mod de a conduce este pe cale de a se shimba, odată cu deschiderea față de valorile occidentale, crede trainerul american. “În ultima perioadă, am cunoscut mai mulți manageri români care au adoptat un stil de mijloc, situat între cele două extreme (stilul ierarhic şi stilul egalitarist). De ce? Pentru că în 1989 s-au mutat din comunism în democraţie. Au adoptat engleza ca a doua, a treia și chiar a patra limbă. La fel ca olandezii, nu vorbesc doar o engleză excelentă, dar ştiu de asemenea şi multe alte limbi”, mai spune specialistul.

Un nou stil de a conduce – Leading is everybody’s business

Jim Bagnola propune managerilor români un stil nou de a conduce, pe care el îl denumește “Leading is everybody’s business”. “Este stilul pe care îl propun şi care înclină spre stilul egalitarist, dar poate include elemente ale mai multor stiluri enumerate mai sus. “Prima provocare este de a privi leadership-ul dintr-o altă perspectivă. Ce este de fapt leadership-ul ca ştiinţă? Amintiți-vă că o știință trebuie să fie transferabilă și să rămână cât mai intactă în cât mai multe culturi. Pune-ți-vă această întrebare: Care este acea condiţie absolut necesară pentru ca o persoană să fie lider? Răspuns: Un adept sau adepți. Un lider adevărat are persoane care îl urmează (followers). Aceasta este prima premiză științifică”, precizează Jim Bagnola.

Premiza numărul doi reiese din răspunsul la următoarea întrebare: ce urmează oamenii de fapt, titlurile sau alţi oameni? “Ei urmează persoana. Oamenii nu urmează titluri. Ei pot respecta titluri. Titlurile nu garantează faptul că oamenii te vor urma. Pentru a avea adepți, un lider trebuie să aibă abilități de a construi relaţii interumane”, adaugă trainerul.

Premiza numărul trei: Leadership-ul nu înseamnă doar un grup de directori ai unei organizații. “La o analiză mai atentă a acestei ştiinţe, constatăm că leadership-ul este un domeniu de interacțiune permanentă între lider și adepți. Leadership-ul nu se referă doar la lider. Liderul nu poate face nimic fără adepții. În acest sens, un alt cuvânt pentru leadership este parteneriat. Leadership-ul este un parteneriat între lider și adepți”, concluzionează Bagnola.

În luna mai, Jim Bagnola revine în România pentru a susține 3 masterclass-uri cu tema "Leading is everybody's business" (http://www.jimbagnola.ro/evenimente/leadership/) în Cluj-Napoca (24 mai), Timișoara (27 mai) și București (31 mai). Scopul acestor cursuri organizate de Human Performance Development International (HPDI) este depășirea mitologiei eronate cu privire la lideri și leadership și asumarea de noi cunoștinte menite să maximizeze leadershipul autentic și, implicit, să ducă la creșterea productivității.

“Leadership-ul este despre oameni, nu despre bani”

O dovadă că stilul de leadership a început să se schimbe în România este și Paul Cărămidaru, manager în cadrul Honeywell, o companie internațională cu peste 127.000 de angajați în întreaga lume. Paul Cărămidaru a învățat că stilul specific românesc de a conduce, cel autocrat, nu produce rezultatele scontate. Paul este unul dintre elevii lui Jim Bagnola. De la el știe că mâna forte nu e o soluție de leadership, ci mai degrabă calea rapidă de-a rămâne fără adepți. “Uneori sunt chiar eu un follower, uneori sunt leader, uneori sunt manager. Însă, în toate aceste ipostaze, mă străduiesc să fiu om. Un om care acceptă că nu le știe pe toate și că mai și greșește”, mărturisește Paul Cărămidaru.

Managerul crede că educația este pe primul loc în alcătuirea unui lider veritabil. “Când spun educație mă refer la educația morală, nu la cea <științifică>. Nu matematica sau fizica te face un lider mai bun, ci dorința de a-i ajuta pe alții să obțină ceea ce-și doresc, relaționarea cu ceilalți, interesul sincer pentru ceilalți. Curajul de a spune lucrurilor pe nume într-un mod în care să îmbunătățească relația, curajul de a cere, curajul de a renunța la <trebuie> și a folosi <vreau, vrei>. Curajul de a vedea și a vorbi întâi despre lucrurile bune care se întamplă, și a vedea în cele rele oportunități. Leadership-ul este despre oameni, nu despre lucruri. Și includ și banii aici”, spune Paul.