La ce ajuta teambuildingul?
Ce cred romanii
despre teambuilding?
„Teambuilding-ul? Da, imi place. Cum sa nu-mi placa? E o distractie faina pe banii
companiei!"(rade)
„O sarcina de
serviciu care ma obliga sa-mi sacrific weekend-ul. As fi preferat sa-mi petrec
timpul asta cu familia".
„Inca o practica
importata din Occident si aplicata fara a tine cont de specificul situatiei cu
care ne confruntam".
„Imi plac teambuilding-urile. Ne ajuta sa ne
cunoastem mai bine colegii. In plus, este relaxant si distractiv".
„Pierdere de vreme si de bani. Daca
managementul crede ca problemele se vor rezolva pentru ca ne jucam doua zile ca
niste copii, este de-a dreptul naiv".
Cele mai multe
opinii sunt in genul celor de mai sus. Teambuilding-ul este o initiativa primita
cu entuziasm sau cu rezerva, cu incredere sau cu scepticism, dar un lucru este
cert: legatura intre ceea ce se intampla la teambuilding si ceea ce se intampla
la job este prea putin constientizata si prea putin supusa analizei. Mai rau:
teambuilding-ul si job-ul tind sa fie percepute ca doua experiente total
diferite. De unde si intrebarea: la ce ajuta teambuilding-ul asta?
De ce nu sunt eficiente programele de
teambuilding…
Un consultant
american, Peter Grazier, face cateva observatii interesante asupra
teambuilding-ului si muncii in echipa. El remarca faptul ca scoala ne-a conditionat
sa fim competitivi si individualisti, recompensand performantele individuale si
sanctionand munca in echipa (catalogand-o drept trisare/copiere etc.). La scoala,
functionam ca o echipa doar pe terenul de joaca, la orele de sport. Concluzia:
am invatat ca, atunci cand este vorba de lucruri serioase, trebuie sa lucram
individual si in competitie cu ceilalti, iar cand e vorba de joaca putem sa colaboram,
sa lucram in echipa.
Lucrurile tind sa
se repete identic in contexte organizationale: cand mergem la teambuilding, ne
jucam si ne comportam ca o echipa, iar cand ne intoarcem la lucru revenim la
comportamentul competitiv si individualist.
Faptul ca un
manager dezvolta intr-un teambuilding suficienta incredere in oamenii lui
pentru a se lasa sa cada pe spate in bratele lor nu garanteaza ca, odata intors
la lucru, el va sti sa-si delege mai mult sarcinile.
…si cum pot deveni
Personal,
consider ca programele de teambuilding conduse cu profesionalism ofera
participantilor oportunitati fantastice pentru a se descoperi pe ei insisi si
pentru a-i descoperi pe ceilalti. Analiza a ceea ce s-a intamplat intr-un
astfel de program, a felului in care fiecare a resimtit sarcina de grup si
interactiunile cu ceilalti poate oferi revelatii generatoare de schimbare.
Din pacate, multe
programe de teambuilding nu mai au timp si pentru aceasta analiza. Trainerii incurajeaza
participantii sa plonjeze intr-o serie de experiente, pe care ulterior nu le
analizeaza sau le analizeaza insuficient pentru a facilita constientizarea
pattern-urilor de actiune si interactiune ale participantilor. Apoi,
programele de teambuilding beneficiaza rar de un follow-up. Constientizarea modelelor
de actiune nu este de ajuns, este necesara elaborarea unor pattern-uri noi,
superioare din punct de vedere adaptativ. Discutia trebuie sa vizeze intotdeauna
raspunsul la intrebarea: cum transferam la job ceea ce am invatat la
teambuilding?
Eficienta limitata a teambuilding-urilor tine si de faptul ca
ele trateaza de multe ori „simptomele", dar nu si cauza lor. Multe probleme de
la nivelul echipei pot fi rezultatul direct al lipsei unei directii clare de
dezvoltare, al unui leadership defectuos sau al unor politici organizationale
nesanatoase. In fapt, cred ca multi
manageri apeleaza la consultanti tocmai pentru a evita sa discute direct
problemele cu subordonatii lor.
Daca un manager
are probleme cu oamenii din echipa, dar nu este dispus sau pregatit sa le
abordeze, atunci ii trimite intr-un teambuilding. Evident, acesta nu le va
rezolva problemele, dar managerul are acum o scuza: a facut ceva pentru a le
rezolva, a apelat la ajutorul unui consultant. Dar nu a mers.