John Davison Rockefeller – Omul, petrolul si banii

"Competitia e un pacat"

Rockefeller si-a construit averea pe un concern monolitic – Standard Oil Company. Infiintata in 1870, de catre John si William Rockefeller, impreuna cu Sam Andrews, Henry M. Flager si S. V. Harkness, compania ajunge sa controleze in doi ani aproape toate rafinariile din Cleveland si inca doua din New York. Planul lui Rockefeller era sa unifice toate rafinariile centrale din SUA intr-o singura organizatie. Prin urmare, compania lui achizitioneaza intre 1876 si 1878 peste o suta de rafinarii. Pentru a evita criticile si incalcarea legilor antitrust, Rockefeller creeaza firme ascunse, care puteau prelua conducerea competitorilor fara a parea ca au vreo legatura cu Standard Oil.

In 1882, Rockefeller incorporeaza toate proprietatile Standard Oil intr-un imens trust cu aceeasi denumire, capital de 70 de milioane de dolari si 42 de proprietari. Dizolvat dupa zece ani, prin decizia Curtii din Ohio, trustul se reface in New Jersey, oras in care legea permitea ca o companie mare sa detina actiunile altora mai mici. In acel moment, Standard Oil ajunsese sa detina trei sferturi din afacerile cu petrol ale Americii, 70 de companii si 23 de rafinarii. Incepand cu 1902, apar in presa o serie de articole despre Standard Oil, prin care sunt dezaprobate metodele monopoliste folosite de Rockefeller in lupta concurentiala. Sub presiunea indignarii opiniei publice, Congresul SUA adopta o lege antitrust – Legea Sherman – si purcede la pedepsirea penala a companiilor ce promovau economia subterana. In 1911, Curtea Suprema a SUA ordona dizolvarea companiei-mama din New Jersey, acuzata de practici discriminatorii, abuz de putere si control excesiv al industriei petroliere americane. Cele 38 de companii-membre sunt separate in firme individuale.

"Am modalitati de a face bani despre care voi habar n-aveti"

Silence is golden. Ascunde profitul si taci! Angajatii Standard Oil erau nevoiti sa promita ca nu vor dezvalui veniturile companiei si ca vor mentine un profil scazut al cheltuielilor. In felul acesta, Rockefeller incerca sa evite stimularea lacomiei competitorilor sai. Imensele profituri – in 1886, castigul net al companiei ajunsese la 15 milioane de dolari – erau reinvestite in bunuri de capital.

Spionaj industrial. Ca sa lucreze pentru Standard Oil, companiile de cale ferata trebuiau sa-i furnizeze magnatului Rockefeller detalii despre orice transport facut pentru companiile rivale – numele producatorului, cantitate, calitate, pret platit.

Controlul costurilor. Pentru a reduce cheltuielile de productie, Rockefeller a concentrat cea mai mare parte a rafinariilor in trei rafinarii gigant. Fiecare cent, dolar, procent scutit la productie era transformat in profituri uriase. Producandu-si propriile tevi, vopseluri, conducte si instalatii, Rockefeller isi extindea constant castigurile. De pilda, o cutie metalica din productia proprie era cu 15 centi mai ieftina, economisind anual 5 milioane de dolari.

Alianta cu companiile de cale ferata. Inca de la debutul sau in afacerile cu petrol, Rockefeller a reusit sa smulga de la aceste companii reduceri preferentiale, care il avantajau enorm in fata concurentei. Mai mult chiar, companiile de cale ferata ridicau taxa de transport cu pana la 50% pentru firmele din afara Standard Oil. Iar diferenta dintre taxa publica si cea preferentiala platita de membrii Standard Oil intra tot in buzunarul magnatului.

"Singura problema cu bogatia este ce sa faci cu ea"

Petrolul nu era unica preocupare a lui Rockefeller. Miliardarul detinea si fabrici de otel si de cherestea, si investea in manufacturi si firme de transport. La 58 de ani, dupa trei decenii in care a scos dolari din petrol, magnatul isi intoarce fata catre caritate. Incepand cu 1886, John Archbold preia conducerea companiei, desi, oficial, Rockefeller continua sa fie presedinte. Eforturile sale se indreapta acum spre filantropie, cea mai mare parte a averii sale fiind folosita in scopuri caritabile, in special in domeniul educatiei si al cercetarii medicale. Sfaturile mamei sale si convingerile religioase l-au obisnuit pe Rockefeller, inca din copilarie, sa doneze bani bisericii baptiste si scolilor. In 1890, a donat 600.000 de dolari din cei un milion necesari infiintarii Universitatii din Chicago. In urmatorii 30 de ani, institutia a primit inca 75 de milioane din partea magnatului. Alte 50 de milioane de dolari au fost donate Institutului Rockefeller pentru Cercetari Medicale, devenit mai apoi Universitatea Rockefeller. In 1913, Rockefeller infiinteaza fundatia care ii poarta numele si, pana in 1929, varsa in contul ei 235 de milioane de dolari. Pe langa aceste proiecte de amploare, miliardarul face numeroase donatii personale pentru scoli teologice si universitati ca Yale, Harvard, Columbia sau Brown, organizatii misionare baptiste, parcuri si spitale care astazi ii poarta numele.

"Este gresit sa crezi ca oamenii bogati sunt intotdeauna fericiti"

La inceputul Standard Oil, Rockefeller a reusit sa devina unul dintre cei mai instariti americani fara sa atraga prea mult atentia opiniei publice. Nu-i placea sa fie vazut in public, il gaseai doar acasa, la birou sau la biserica. Figura lui era una dintre cele mai putin cunoscute la Standard Oil. Miliardarul nu era vazut aproape deloc, dar controla totul. Discretia si dispretul sau pentru risipa si lux au atras initial admiratia suspicioasa a celor din jur. Cand opinia publica a inceput sa protesteze impotriva monopolizarii industriei petroliere, Rockefeller s-a vazut pus la zid. Dizolvarea Standard Oil din 1911 zdruncina reputatia miliardarului. Partenerii de afaceri incep sa manifeste rezerve fata de el, relatiile cu subalternii se inrautatesc, chiar si unele donatii ii sunt refuzate. Faptul ca nu si-a anuntat in mod public retragerea in 1896 i-a afectat si mai mult imaginea. Cat timp a condus personal compania, Rockefeller a avut grija sa nu ridice preturile prea mult. Archbold a fost cel care a introdus o politica mai agresiva, dar blamat de opinia publica a fost tot Rockefeller. Descris de presa vremii ca fiind un baron necrutator si lacom, Rockefeller este vanat permanent de paparazzi. In 1890, isi pierde parul si sprancenele din cauza suprasolicitarii, suferind o cadere nervoasa. Inmormantarea sotiei sale din 1915 este amanata mai bine de cinci luni pentru ca miliardarul sa scape de citatiile celor care ii investigau neincetat afacerile. Rockefeller devenise cel mai bogat om al timpului sau. La moartea sa, in 1937, lasa in urma o avere de 5 miliarde de dolari. Si imaginea unui afacerist lipsit de scrupule, dar filantrop.