Istoric, semnificații, obiceiuri și tradiții de Sfintele Paști

Cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, Învierea, este, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă. În fiecare an în Săptămâna Patimilor creştinii comemorează prin post şi rugăciune patimile şi Răstignirea lui Iisus Hristos, iar Duminică, în ziua sfântă a Paştelui, celebrează Învierea lui Iisus, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său.

Pentru creştini sărbătoarea de Paşte cuprinde cele trei zile în care au avut loc Răstignirea, Moartea şi Învierea lui Hristos, fapte amintite în biserică din Joia Sfântă până în Duminica Învierii. Pentru primii creştini, Moartea Domnului sau Paştile Crucii era zi de întristare în care se ţinea post prelungit până în ziua Învierii, iar noaptea Paştelui era petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune.

Ca şi azi, momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie şi cu lumină. Sărbătorirea Paştelui se prelungea o săptămână întreagă, săvârşindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toţi credincioşii se împărtăşeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Deşi cred în Iisus Hristos, unele culte creştine – Biserica Mormonă, Martorii lui Iehova şi Adventiştii – nu serbează Paştele. Islamul nu are în calendar un moment special care să recunoască Învierea lui Iisus. De altfel, Islamul îl consideră pe Iisus Christos ca fiind unul dintre profeți. Tradiţiile de Paşti sunt asemănătoare la catolici şi ortodocşi. De pe masa creştinilor de rit catolic sau ortodox nu lipsesc ouăle roşii, carnea de miel, pasca cu brânză dulce sau cozonacii.

Potivit tradiţiei ambelor Biserici, în noaptea de Paşti este bine ca toţi credincioşii să fie prezenţi la slujba de Înviere. În noaptea de Înviere, după ce iau Lumina Sfântă, credincioşii cântă “Hristos a înviat din morţi!/Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din mormânturi/Viaţă dăruindu-le”.

Tradiții de sărbători

Dincolo de semnificaţia religioasă, farmecul şi bucuria Paştelui sunt aduse de tradiţiile pascale atât de variate şi bogate în semnificaţii. Sărbătoarea Paştelui cuprinde mai multe obiceiuri profane, de la curăţenia în casă, obiceiurile gastronomice şi înnoirea hainelor, la oferirea de cadouri pe care le-ar aduce Iepuraşul de Paşte. Multe obiceiuri au însă credinţe creştine sau precreştine la origine.

Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă şi în ge neral nu lipsesc de pe masă ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. Este considerat un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri, când la Biserică are loc Prohodul. În tradiţia populară românească se crede ca ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii sunt puşi să se spele pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi bogaţi.