Între oameni și zei: Scara dezvoltării civilizațiilor. Unde suntem noi?

Greu de știut. Aceasta în condițiile în care teoreticienii susțin că pe măsură ce o civilizație se dezvoltă tehnologic iar numărul populației crește, nevoia de energie va crește exponențial.
Astrofizicianul rus Nikolai Kardashev a propus în 1964 o modalitate de a determina dezvoltarea unei societăți în funcție de câtă energie și de ce tipuri de energie are la dispoziție, potrivit futurism.com.
Scara dezvoltării civilizațiilor propusă de Kardashev (care căuta dovezi ale existenței extraterestre în undele radio provenite din spațiu) are trei clase, fiecare dintre ele cu propriul nivel energetic. Alți astronomi au extins această scară cu încă două trepte: Tipul IV și Tipul V (energia disponibilă pentru o astfel de civilizație este echivalentă cu întreaga energie existentă nu doar în Universul nostru dar și în toate celelalte universuri, de-a lungul oricărei și tuturor liniilor temporale.

Dar care sunt caracteristicile acestor tipuri de civilizații? Viitorul sună straniu: scara dezvoltării civilizațiilor este incredibilă, iar noi, deocamdată, nu suntem, nicăieri!

Civilizațiile de gradul I și de gradul II

O civilizație de gradul I poate recolta și depozita toată energia de care are nevoie de la steaua sa și ar avea o capacitate energetică de aproximativ 100.000 de ori mai ridicată decât are civilizația umană în prezent. O astfel de civilizație va putea să folosească toată energia planetei pe care se află, controlând forțele naturii, așa cum sunt uraganele, seismele, erupțiile vulcanice etc. Un astfel de grad de dezvoltare poate părea greu de imaginat în stadiul actual al lucrurilor, însă nu este vorba decât de un nivel de bază, chiar primitiv, de exploatare energetică prin comparație cu celelalte tipuri mai avansate de civilizații.

Următorul pas este o civilizație de Tipul II, o civilizație capabilă să exploateze întreaga energie de care are nevoie direct de la steaua-mamă, și nu prin transformarea radiației solare în energie, așa cum făcea o civilizație de Tipul I, ci prin controlarea directă a proceselor stelare. Teoreticienii au propus mai multe metode prin care ar putea fi controlată puterea unei stele, dar cea mai populară dintre ele este poate "Sfera Dyson". Un astfel de dispozitiv ar îngloba steaua-mamă, recoltându-i toată energia pe care o transferă pe planetă unde este stocată pentru utilizare. O astfel de civilizație ar dispune de metode eficiente de a face fuziune nucleară, mecanismul care conferă energie stelelor, iar planetele gigantice gazoase din sistemul său solar ar fi exploatate de hidrogen care ar fi transferat către gigantice reactoare cosmice de fuzuine, obținând și mai multă energie necesară dezvoltării.

Niciun pericol dintre cele cunoscute până în prezent de știință nu ar putea amenința cu dispariția o civilizație de Tipul II. Un eventual asteroid gigantic, de dimensiunea Lunii, care ar intra în sistemul nostru solar și ar amenința să lovească Pământul ar putea fi pur și simplu vaporizat fără urmă. Sau, o abordare mai puțin destructivă ar fi să mutăm pur și simplu orbita Pământului din calea amenințării. Evident că ar exista și alte opțiuni, cum ar fi interpunerea unei planete gigantice, precum Jupiter, în calea asteroidului. Nimic din toate acestea nu ar fi imposibil pentru o civilizație de Tipul II.

Tipul III și tipul IV

O civilizație de Tipul III este o civilizație de călători intergalactici care cunosc tot ce este de cunoscut despre energia galaxiilor. În ceea ce privește specia umană, sute de mii de ani de evoluție ar putea avea ca rezultat niște oameni complet diferiți de cei din prezent — pe jumătate organisme biologice, pe jumătate mașinării complexe, am deveni cyborgi.

La acest nivel de dezvoltare o civilizație va dispune de armade de roiuri de roboți care vor descoperi și vor coloniza singuri noi planete, exploatându-le resursele. Odată ajunși pe o astfel de planetă roboții își vor construi fabrici din resursele existente pe planetă în care vor începe să se multiplice. Astfel, o civilizație de Tipul III poate coloniza sistem solar după sistem solar, extinzându-se în întreaga galaxie. În ceea ce privește călătoriile intergalactice, o civilizație de Tipul III dispune de tehnologia necesară deschiderii de găuri de vierme și/sau dispune de motoare cu propulsie superluminică.
Nikolai Kardashev a considerat că o civilizație de Tipul IV ar fi mult prea avansată și nu a trecut dincolo de Tipul III. Acest lucru însă nu i-a oprit pe alți teoreticieni să-i extindă raționamentele. O civilizație de Tipul IV ar putea controla orice formă de energie din întregul Univers, ar putea ieși din Univers, depășind ritmul de extindere a spațiului și timpului și ar putea locui în singularitățile găurilor negre. O astfel de civilizație ar dispune de surse de energie necunoscute încă științei.

Aici sunt zeii

Tipul V de civilizație nu mai este o civilizație umană, aici putem practic să vorbim despre "zei" care au capacitatea de a manipula întregi universuri după bunul plac, deschizând noi universuri prin Big-Bang-uri și închizând universurile pe care le-au secătuit de energie.

Trist, dar adevărat: civilizația umană este foarte departe de astfel de capacități. În primul rând este important de precizat că societatea umană, în prezent, nu se află încă pe nicio treaptă. Cum încă noi ne asigurăm necesarul de energie forând după plante și animale moarte, suntem încă o civilizație de Tipul 0 (și avem un drum foarte lung în fața noastră până vom deveni o civilizație de Tipul I).
Astrofizicianul Michio Kaku este de părere că, ținând cont de locul în care se află civilizația umană și de direcțiile sale de dezvoltare, vom urca pe prima treaptă a scării lui Kardashev abia peste 100 — 200 de ani…

.