Insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă – cauză a stresului legat de muncă

La nivel european, insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă este considerată a fi cea mai frecventă cauză a stresului legat de muncă. Există un grad scăzut de conştientizare privind existenţa unor programe sau politici de facilitare a continuării lucrului până la vârsta de pensionare sau după aceasta, deşi majoritatea lucrătorilor susţin introducerea unor astfel de măsuri.

Stresul legat de muncă

Aproximativ jumătate dintre lucrătorii europeni consideră că stresul legat de muncă este un fenomen frecvent la locul lor de muncă, 16 % dintre aceştia descriindu-l drept „foarte frecvent”. Percepţia asupra stresului legat de muncă variază şi în funcţie de sectorul de activitate, lucrătorii din domeniul sănătăţii sau al serviciilor de îngrijire fiind cei mai înclinaţi să considere că stresul legat de muncă este frecvent.
Există o conexiune între procentul de lucrători care consideră că stresul legat de muncă este frecvent la locul lor de muncă şi procentul celor care afirmă că fenomenul nu este gestionat corespunzător.

În Europa, cea mai frecventă cauză a stresului legat de muncă este considerată a fi insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă, urmată de numărul de ore lucrate sau volumul de muncă. Totuşi, printre lucrătorii mai tineri (18-34 de ani), ambele cauze ocupă primul loc (fiecare totalizând un procent de 69 %). De asemenea, lucrătorii din domeniul sănătăţii sau al serviciilor de îngrijire sunt mult mai înclinaţi decât media să indice numărul de ore lucrate/volumul de muncă.

În ţările cu datorie publică mare, lucrătorii sunt mai înclinaţi să perceapă insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă drept cauza principală a stresului legat de muncă; 73 % dintre lucrătorii din ţări cu datorie publică de peste 90 % din PIB au semnalat drept cauză frecventă a stresului legat de muncă insecuritatea sau reorganizarea locului de muncă, faţă de 66 % în ţările cu datorie publică de maximum 60 % din PIB.

Comportamentele inacceptabile precum intimidarea sau hărţuirea sunt percepute drept cauză frecventă a stresului legat de muncă de către şase din zece lucrători (59 %). Un număr mai mic de lucrători menţionează drept cauze frecvente lipsa de sprijin din partea colegilor sau a superiorilor (57 %), neclaritatea rolurilor şi a responsabilităţilor (52 %) sau posibilitatea redusă de a gestiona modul de organizare a muncii (46 %).

Îmbătrânirea activă

La nivel european, puţin peste jumătate dintre respondenţi se aşteaptă ca procentul de lucrători cu vârsta peste 60 de ani de la locul lor de muncă să crească până în 2020 (43 % consideră această evoluţie improbabilă). Lucrătorii cu vârsta peste 55 de ani sunt mai înclinaţi să considere că procentul lucrătorilor cu vârsta peste 60 de ani de la locul lor de muncă va creşte până în 2020 (59 %) decât respondenţii cu vârsta cuprinsă între 35 şi 54 de ani (54 %) sau mai tineri, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani (45 %).

La întrebarea dacă sunt de părere că lucrătorii în vârstă, de peste 60 de ani, sunt mai predispuşi la anumite comportamente decât alţiidoar doi din zece lucrători (22 %) consideră că persoanele în vârstă suferă mai multe accidente de muncă decât colegii lor mai tineri, aproximativ trei din zece (28 %) consideră că lucrătorii în vârstă, de peste 60 de ani, sunt mai puţin productivi la locul de muncă decât colegii lor mai tineri şi patru din zece (42 %) consideră că lucrătorii în vârstă sunt mai înclinaţi să sufere de stres legat de muncă decât colegii lor mai tineri, în timp ce un procent doar cu puţin mai mare (48 %) apreciază contrariul.

Șase din zece lucrători (60 %) sunt de părere că lucrătorii cu vârsta peste 60 de ani sunt mai puţin capabili să se adapteze schimbărilor de la locul de muncă decât colegii lor mai tineri, această percepţie fiind împărtăşită de jumătate (49 %) dintre lucrătorii mai vârstnici, de peste 55 de ani – trebuie totuşi precizat că, pe întregul eşantion, unul din trei lucrători (33 %) consideră că este mai capabil decât alţii să se adapteze la modificările survenite la locul de muncă.

Faţă de media europeană de 60%, doar 5 din 10 români consideră că angajaţii mai în vârsta se adaptează mai greu schimbărilor survenite la locul de muncă, procentul însă creşte peste media europeană, în cazul tinerilor (18 – 34 ani), unde 63% din aceştia manifestă neîncredere în capacitatea de adaptare a vârstnicilor faţă de schimbările la locul de muncă.