În Țara lui Andrei e bine să fii meseriaș

Mădălin are 16 ani și se pregătește să devină strungar, deși îi place mai mult mecanica. A terminat clasa a IX-a la Colegiul Tehnic Motru cu cea mai mare medie din clasă – 8.50. Nu se gândește însă la facultate, după absolvirea clasei a XI-a, ci vrea să se angajeze, să închirieze o garsonieră, să ia permisul auto și să facă și voluntariat în timpul liber. Locuiește acum la centrul de plasament din Motru, dar săptămâna trecută era în Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei, organizată de OMV Petrom la Bran. A muncit alături de alți 49 de elevi și sub îndrumarea lui Gabi Onofrei în atelierul acestuia: a sudat, a vopsit, a montat. Și s-a bucurat, ca și ceilalți copii, de cele patru bănci pe care le-au făcut împreună, cu mâinile lor, dar mai ales de încrederea, încurajările și prietenia pe care le-a găsit în tabără. „La școală avem strunguri vechi, nu pot să învăț pe ele. În orele de practică vopsim bănci. În tabără mi-a plăcut că toți am lucrat într-o echipă, mi-a plăcut de voluntari cum ne-au explicat diverse lucruri. I-am simțit ca pe o familie. Am stat de vorbă cu ei despre multe lucruri, despre mine și despre familia mea. Mi-au spus să nu mă dau bătut în viață, chiar dacă vor fi oameni care mă vor descuraja.”

Este al doilea an când OMV Petrom organizează Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei. Anul acesta, 270 de elevi din licee tehnologice și școli profesionale merg în tabără, selectați din 460 de aplicații. 70 sunt viitori petroliști, iar 200 sunt gorjeni care se pregătesc să devină mecanici, electroniști, constructori, bucătari sau alt fel de lucrători în turism și alimentație. Cei din Gorj au fost împărțiți în patru serii, în funcție de meserii. În prima serie, între 1 și 5 august, au mers la Bran elevii care studiază domeniul electric. După seria mecanicilor, din perioada 8 – 12 august, va veni rândul elevilor din construcții, dar și din electric (22 – 26 august), iar la final, între 29 august și 2 septembrie, vor merge în tabără cei care studiază turism și alimentație. Mentorii celor din electronică și construcții sunt Claudiu Butacu și Mihai Toader Paști, realizatorii proiectului EFdeN, cei care au construit de la zero casa solară inteligentă, proiect premiat în cadrul competiției Solar Decathlon. În seria de turism și alimentație mentor va fi Chef Cezar Munteanu, Senior Lecturer în cadrul American Hotel Academy, cofondator al Modern Academy of Culinary Art-Romania.

Pe lângă mentori și traineri specializați, în tabără sunt și 60 de voluntari (câte 15 pe serie), care interacționează cu elevii, îi ajută să se integreze și îi supraveghează și 55 de profesori, care însă au parte de propriile activități- participă la cursul de specialitate organizat de Centrul Național pentru Dezvoltarea Resurselor Umane. Potrivit organizatorilor, la finalul fiecărei serii, elevii care s-au remarcat primesc o bursă de studiu: în total 40 de burse în valoare de 500 de lei pe lună, pe durata anului școlar 2016-2017. „Mi-aș fi dorit și mi-am dat seama că ar fi bine să ai un proces mai lung cu aceiași copii ca să-i duci de la un nivel la altul, pentru că într-adevăr ce faci într-o săptămână aici e foarte puțin. Cu toate acestea, se întâmplă lucruri în mentalul lor, prin ceea ce învață. Învață foarte mult aici într-o săptămână, în condițiile în care în școală nu fac absolut nimic legat de dezvoltare profesională și foarte puțin legat de practică. Sunt școli profesionale unde au foarte multe ore de practică, dar în care în general merg în vizite la diverși angajatori. Pentru că sistemul de învățământ profesional a fost, cumva, Cenușăreasa educației”, spune Mona Nicolici, Head of Sustainability Department, OMV Petrom.

Au venit cu gândul la distrație, au plecat cu gândul la viitor

Pentru fiecare serie de elevi, tabara include în prima parte ateliere de dezvoltare personală, iar în a doua ‒ ateliere de dezvoltare profesională. Când vin în tabără, mulți dintre copii sunt revoltați că li se impune un program strict, când ei sperau la relaxare și distracție, spun organizatorii. „Primul lucru pe care îl observi la ei când vin este reticența: reticența la noi, reticența la nou, reticența la orice. N-au mai fost expuși la genul acesta de activități, nu știu la ce să se aștepte și preferă să fie destul de retrași. Partea cea mai frumoasă a taberei e că pe măsură ce trecem cu ei prin ateliere se deschid din ce în ce mai mult. Ei vin cu niște bariere: «noi nu suntem băgați în seamă», «noi suntem cei care n-au reușit să intre la liceu». Există spiritul acesta de victimizare, indus de către ceilalți. Ei cred că nu pot să facă nimic, pentru că asta li s-a spus. Noi în tabară le spunem încă de la deschidere că n-o să ne uitam la rezultatele academice, nu ne interesează din ce oraș sunt. Noi încercăm să descoperim potențialul”, spune Robert Iancu, consultant Trend Consult, unul dintre trainerii din cadrul atelierelor de dezvoltare personală.

Ștefania mi-a spus că pleacă din tabără cu ideea că trebuie să aibă mai multă încredere în ea dacă vrea să ajungă unde și-a propus, că trebuie să dialogheze mai mult cu ceilalți și să „vorbească pe limba lor”. Deși este în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic Roșia de Amaradia, specializarea tehnician mecatronist, vrea să ajungă maistru militar. „După liceu vreau să dau la Academia Militară, să am un loc de muncă sigur, într-un domeniu foarte respectat. În tabără am venit pentru că mi-a plăcut descrierea ei, mi s-au părut interesante activitățile. Fiind și pe profil mecanic chiar am vrut să învăț meserie, ceea ce am învățat teoretic la școală să pun și în practică.” Deși a fost prima fată care a îndrăznit să ia aparatul de sudură în mână și a fost chiar lăudată de Gabi pentru una dintre cele mai bune lucrări, Ștefania spune că nu vrea să fie mecanic. „Ca orice fată îmi plac mașinile, dar nu să le construiesc, doar să le conduc. Visul meu e să ajung maistru militar. Aici cel mai mult mi-a plăcut să sudez. În tabără m-am simțit mai bine ca la școală. Suntem toți ca o familie aici, iar Gabi ne explică de parcă ar fi tatăl nostru.”

Prin simularea unor situații asemănătoare cu cele din viață, tinerii experimentează și învață cum să lucreze în echipă, cum să comunice mai bine pentru a se face înțeleși, cum să ia decizii ținând cont și de consecințele pe termen lung, nu doar de cele imediate, cum să creeze relații de încredere de eventuali clienți și cum să se prezinte la un interviu de angajare. „Folosim învățare experiențială. Adulții învață cel mai bine din experiență. Îi pui într-un fel de joc, o experiență în care iau anumite decizii, trag anumite concluzii. Apoi există partea de «debrief», când analizăm ce s-a întâmplat în joc și care e legătura dintre joc și viața lor reală. Și ajung la concluzia că jocul respectiv îl joacă de fapt în fiecare zi. Ne propunem să vedem cum ai putea să obții rezultate mai bune în joc și cum poți să raportezi la viața reală rezultatele acestea. Preferăm ca în loc să predăm niște lucruri pe care ei fie le prind, fie nu, să-i punem pe ei să treacă printr-o experiență, să ia propriile decizii și pe urmă tot ei să tragă concluziile.”, explică Robert Iancu, trainer în cadrul atelierelor de dezvoltare personală.

Când i-am întâlnit eu, elevii erau deja în perioada de ateliere profesionale, ajunseseră la pregătirea practică: sudau în atelierul lui Gabi Onofrei picioarele băncilor destinate unui parc din Brașov. Ploua puternic și ei erau adunați în grupuri de salopete albastre. În mijlocul unuia dintre grupuri, de unde săreau și scânteile de sudură, se remarca salopeta roșie a lui Gabi. La nici 20 de metri distanță erau patru mașini scumpe, printre care Shelby și un Porsche. O bucurie pentru cei pasionați de mașini (și ce băiat de 15, 16 sau 17 ani nu e pasionat de mașini!?) și o motivație în plus să muncească pentru a ajunge, ca Gabi, să dețină astfel de bolizi. Mihai ne-a și spus că asta își dorește și el: să aibă un atelier la fel. Mai întâi însă trebuie să încheie și clasa a XII-a a Colegiului Tehnic „Henry Coandă” din Târgu Jiu, unde are specializarea tehnician transporturi, și să facă o facultate de inginerie mecanică, la Timișoara sau Craiova. „Orice băiat are un loc în inimă pentru mașini, iar la mine e foarte mare. Până acum n-am mai fost niciodată într-un atelier ca acesta. La școală facem doar lucruri simple, cum ar fi bănci pentru curtea școlii sau vopsirea gardului. Ar trebui să fie practica mai intensă la școală. Noi facem doar trei săptămâni într-un an, dar în trei săptămâni nu prea ai ce să înveți.”

Mihai este printre cei care au crezut că vor veni doar pentru distracție în Tabăra Meseriașilor. După o săptămână căpătase cunoștințe despre cum să faci un atelier să funcționeze, lucrase alături de mentor ‒ un model de carieră și primise o recomandare de pregătire profesională la care nu se așteptase. „Când am venit în tabără am luat-o ca pe o vacanță. Dar a doua zi deja era cu totul altă perspectivă. Am învățat cum să fac un parteneriat, cum să îmi atrag clienții, am vorbit despre cum să comunic cu oamenii. Eu credeam că vin, mă plimb, stau la foc de tabară și atât.” De la psihologi a aflat că are, în proporție semnificativă, înclinații artistice și că i s-ar potrivi designul auto mai bine decât mecanica. Recunoaște că îi place să deseneze, dar nu se aștepta la o astfel de recomandare. „Nu-mi place să stau pe scaun la birou. N-am stare, nu mi se potrivește. Eu mă văd ca Gabriel, cu propriul meu atelier. Mă gândeam la asta dinainte, de când am mers la liceu, dar acum îmi doresc și mai mult după experiența aceasta. Târgu Jiu nu e un oraș prea dezvoltat, nu sunt fabrici mari, dar mașini sunt oriunde, în orice oraș, așa că de lucru o să ai oricând. E o meserie de viitor.”

Gabriel Onofrei, mentorul seriei de mecanici auto, are un atelier cunoscut pentru lucrările de tuning realizate, mai ales pe partea de vopsitorie. A vopsit mașini scumpe, inclusiv una care i-a aparținut lui Ceaușescu, dar și avioane, elicoptere și locomotive. Este, de asemenea, Președintele Fondator al Asociației Române de Drift, a făcut ciclism și a fost campion de raliu. Cât timp am stat în atelier l-am văzut aproape continuu înconjurat de copii. „Toți au scânteia aia de «Wow, asta vreau să fac!». Dar, după ce pleacă de aici poate să se termine povestea. Sau poate să li se deschidă un drum. Să fie un prim pas pentru ei. Eu cred că sunt pe înțelesul lor, am făcut eforturi să fiu înțeles, să le explic totul foarte în detaliu. N-o fac pentru bani, o fac din pasiune pentru copiii aștia. O fac pentru că îmi sunt dragi și mă bucur că pot să împărtășesc cunoștințele mele, pe care eu n-am avut posibilitatea să le primesc de la cineva. Eu am învățat singur, dar vreau să pot să le dau mai departe”. Gabriel Onofrei adaugă că e nevoie de o mai mare atenție la pregătirea viitorilor meseriași și spune că nu prea găsește angajați care să muncească cu pricepere și pasiune în atelierul lui. „Îmi este foarte greu să găsesc oameni de calitate în ceea ce fac eu. Asta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să intru în acest proiect: nu sunt meseriași, nu există școli profesionale și este foarte greu să găsești oameni cu pregătire de un nivel de la care, apoi, să pot să îi îndrum eu mai departe pentru a ajunge la performanță în meserie.”