Henry Ford Regele Soselelor
Nascut in anul 1863, fiul cel mare al sotilor Ford si-a aratat interesul pentru tehnica inca din copilarie. Petrecea mai mult timp in compania motoarelor, decat la scoala sau la ferma parintilor din Dearborn. S-a specializat in motoarele cu ardere interna, lucrand trei ani intr-un atelier auto din Detroit, apoi si-a deschis propriul atelier la ferma tatalui. Dupa casatoria cu Clara Bryant, s-a mutat in Detroit si a infiintat Ford Motor Company, in 1903. Noua companie din industria auto producea la inceput doar cateva masini pe zi. Dar industriasul de origine irlandeza avea planuri mari: sa „democratizeze” automobilul, astfel incat fiecare american sa-si permita sa aiba propria masina.
„Fordismus”. Visul sau s-a materializat in 1908, o data cu lansarea Modelului T – simplu, usor de intretinut si, mai ales, ieftin. Desi criticata ca fiind cea mai urata de pe piata, masina a avut un succes urias. Pana si fermierii o cumparau pentru a o folosi in agricultura. Angajatii companiei puteau sa si-o achizitioneze economisind doar trei salarii. In zece ani, jumatate dintre masinile din America erau Model T, iar cele 15 milioane de exemplare vandute pana la retragerea modelului de pe piata au ramas un record mondial timp de 50 de ani. Succesul s-a datorat tehnologiei avansate de productie a uzinelor Ford. Linia de asamblare, lansata in 1913, a revolutionat industria automobilistica. Mai multe masini erau produse intr-un timp mai scurt, la costuri mult mai scazute decat pana atunci. Fabricile complexului Rouge Plant din Dearborn produceau tot ce era necesar pentru automobilele Ford. Industriasul detinea pana si padurile din care era adus lemnul folosit la producerea finisajelor pentru bordul automobilelor. In cinci ani, Ford si-a depasit competitorii, devenind cel mai mare producator de automobile din lume. Productia in serie, denumita in germana „fordismus”, s-a raspandit de la Ford in toata industria americana si mondiala.
Declinul. Pe la mijlocul anilor '20, masina lui Ford era depasita. In 19 ani, modelul nu suferise nici o imbunatatire tehnica, nici o modificare de design. Nici macar nu era disponibil in alta culoare decat negru – din ratiuni de economie, vopseaua neagra uscandu-se cel mai repede. Companiile rivale, General Motors si Chrysler, au inceput sa lanseze modele din ce in ce mai atragatoare, atat din punctul de vedere al designului, cat si al dotarilor. In plus, ofereau posibilitatea achizitionarii automobilului in rate. Vanzarile scazusera intr-atat, incat fabricile Ford au fost inchise pentru cinci luni. Pana in 1936, Ford Motor Company coborase pe locul trei in topul producatorilor de automobile.
„Filosofia” muncii. Henry Ford a fost un manager autoritar si incapatanat. Trasaturi care i-au asigurat succesul, dar au atras si probleme asupra companiei. S-a opus pana in al doisprezecelea ceas lansarii unui nou model Ford – Model A – desi consilierii, familia, chiar si clientii, il sfatuiau s-o faca. In 1919, fiul sau Edsel a devenit presedintele companiei, dar batranul Ford nu s-a retras cu adevarat pana in 1945. Si atunci, convins cu greu de sotie. Nu este insa mai putin adevarat ca Henry Ford a fost un sef preocupat de soarta angajatilor sai. Isi dorea ca oricare dintre ei sa-si permita o masina Ford. Ca urmare, in 1914, a dublat plata zilnica la 5 dolari si a redus ziua de munca de la 9 la 8 ore. Si mai controversata a fost decizia de a le acorda angajatilor doua zile libere pe saptamana, inventand practic week-end-ul modern. Totusi, paternalismul sau era exagerat: a infiintat in fiecare fabrica departamente sociale, pentru ca angajatii sa nu-si cheltuiasca banii pe bautura sau tigari. A angajat detectivi si paznici, pentru a-si impiedica muncitorii sa se organizeze in sindicate. Le considera inutile: cine putea sa aiba grija de oamenii lui mai bine decat el? A fost nevoie de o greva violenta si de presiuni din partea lui Edsel si a Clarei pentru ca Ford sa semneze contractul cu Sindicatul United Auto Workers.
Mostenire. Henry Ford a murit la 83 de ani, in urma unei hemoragii cerebrale. Din 1955, compania lui a devenit corporatie publica, dar membrii familiei inca detin actiuni importante. Nu acelasi lucru se poate spune despre Fundatia Ford, una dintre cele mai mari organizatii caritabile din lume, infiintata in 1936. Fundatia nu mai are nici o legatura cu Ford Motor Company, nici cu vreunul dintre descendentii lui Henry Ford.