Hărțuirea la locul de muncă (Mobbing)

Legislația națională protejează, în principiu, individul împotriva actelor de hărțuire pe care Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancționarea tuturor formelor de discriminare, le definește ca „orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.” Prin urmare, orice persoană se poate baza pe aceste prevederi pentru a solicita protecție și remedii în situația în care devine victimă a unor acte de hărțuire, inclusiv împotriva acțiunilor ostile sau intimidante ale angajatorului sau ale colegilor de serviciu.

Hărțuirea la locul de muncă (Mobbing-ul) este o categorie particulară de hărțuire ce a fost privită ca atare de Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (Health and Safety at Work European Agency) într-unul dintre studiile sale. Mobbing-ul a fost definit ca un comportament repetat și anormal față de un salariat sau un grup de salariați care este de natură să genereze un risc pentru respectivii salariați. Mai mult, acest comportament anormal are în vedere un individ al cărui comportament tinde la victimizarea, umilirea, diminuarea respectului de sine sau amenințarea celorlalți. Deși legislația română nu reglementează expres acest tip de hărțuire, prevederile coroborate ale Codului Muncii și ale legislației speciale dedicate sănătății și securității în muncă nu fac decât să confirme principiul afirmat la nivel european care califică ferm mobbingul drept un risc real privind sănătatea și securitatea la locul de muncă. Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) din Codul muncii, salariatul are dreptul la securitate şi sănătate în muncă. În mod logic, în sfera acestui drept este inclusă sănătatea şi securitatea fizică și psihică.

În temeiul acestor texte de lege, angajatorul are obligația de a lua toate măsurile în vederea limitării afectării psihice a salariaţilor de mediul în care lucrează. Acestui drept al salariatului îi corespunde obligația corelativă a angajatorului de a se abține de la orice act/gest care ar putea aduce atingere demnității şi onoarei salariatului. De asemenea, aceasta presupune că locul de muncă al salariatului trebuie să fie astfel organizat încât să nu lezeze demnitatea salariatului. Coborând în concret, pe baza cazuisticii existente atât la nivel național cât și european, actele de hărțuire la locul de muncă (mobbing) s-ar putea contura în situația în care se întrunesc următoarele elemente esențiale:

– existența unui comportament abuziv veritabil, manifestat împotriva unui salariat în mod sistematic, repetat și având o întindere semnificativă în timp;

– pretinsele acte de hărțuire violează personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică/mentală a individului;

– hărțuirea determină degradarea substanțială a mediului de lucru, atrăgând după sine (în cele mai multe cazuri) o demisie forțată.

Citeşte mai multe pe Hrmanageronline.ro