Formarea profesională la inițiativa angajatorului

Formarea profesională se organizează pe niveluri de pregătire, profesii, ocupaţii, meserii şi specializări, ţinându-se seama, printre altele, de nevoile angajatorilor, de competenţele de bază ale salariaţilor, de cerinţele posturilor pe care aceştia le ocupă şi de posibilităţile lor de promovare în muncă. Formarea profesională poate avea loc atât la inițiativa angajatorului cât și a salariatului și se poate realiza, printre altele, prin: participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională, stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă sau alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Codul Muncii impune încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă al salariatului care să reglementeze modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile. Acest act adițional va prevedea expres durata obligației salariatului de a presta munca în favoarea angajatorului, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului. În cazul formării profesionale la inițiativa angajatorului, toate cheltuielile ocazionate de această participare vor fi suportate de către angajator. De asemenea, salariatul va beneficia de toate drepturile salariale deținute, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat. Legea nu prevede dacă formarea profesională la inițiativa angajatorului este inclusă sau nu în timpul de lucru. Având în vedere că salariatul are dreptul să beneficieze de toate drepturile salariale pe perioada formării profesionale, considerăm că cea mai sigură abordare pentru angajator este ca acesta să considere formarea profesională ca și timp de lucru.

Salariatul este obligat la plata de despăgubiri către angajator în cazurile de mai jos, expres prevăzute de lege, când acestea intervin înainte de expirarea perioadei stabilite prin actul adițional cu privire la formarea profesională:

• salariatul are inițiativa încetării contractului individual de muncă;
• salariatul este concediat din motive disciplinare;contractul încetează ca urmare a arestării preventive a salariatului pentru o perioadă mai mare de 60 de zile;
• contractul încetează în urma condamnării salariatului printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca acestuia;
• instanța penală a pronunțat împotriva salariatului interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Articol publicat integral in revista HR Manager, nr. 36, decembrie 2014. Dacă apreciaţi informaţiile oferite de HR Manager şi aţi dori să citiţi conţinutul revistei noastre integral, am fi onoraţi să deveniţi abonatul nostru. Detalii aici.