Femeile in management
In contextul romanesc, unde cel mai mare segment industrial este ocupat de microintreprinderile si asociatiile familiale, sunt putine femeile care au initiat o afacere pe cont propriu. Cat despre marile companii private, acestea nu sunt guvernate de catre femei. Si in ceea ce priveste domeniile de activitate, se pare ca unele sectoare sunt mai dedicate femeilor, cum ar fi cel financiar-bancar, educatia, sanatatea, dar nu neaparat si functiile inalte de conducere.
Sa fie oare vorba de lipsa spiritului antreprenorial feminin? Majoritatea femeilor par mai preocupate de familie decat de cariera. Sau este vorba de o lipsa de cultivare a acestui spirit si de lipsa unor conditii favorabile manifestarii acestei initiative? Situatia economica dificila si subdezvoltarea unor servicii sociale (catering, baby sitting etc.) si neincrederea in acestea le tintuiesc pe femei in activitatile domestice.
Pe de alta parte, putem vorbi aici si despre stereotipuri. Multi cred ca o femeie intr-o functie de conducere se indeparteaza de modelul feminin traditional, „tandra, submisiva si emotionala”; femeile insele au aceasta teama de ridicol si evita competitia, preferand roluri discrete. Femeilor care opteaza pentru functii inalte li se pune, uneori, diagnosticul anormalitatii sau, acceptate fiind, sunt privite cu neincredere ori intampina dificultati. Din fericire, exista si cazuri in care femeile-manager sunt apreciate pentru calitatea profesionala a prestatiei lor si cazuri in care sunt preferate femeile intr-o functie de conducere. Lucrurile se schimba incet, dar sigur.
Din perspectiva teoretica, exista doua teorii legate de prezenta femeilor in pozitii de conducere. O teorie este cea dispozitionala, care explica faptul ca diferentele de comportament intre barbati si femei se bazeaza pe diferentele de sex fundamentale sau dobandite prin socializare. Astfel, genetic vorbind, femeile sunt mai preocupate de relatiile interpersonale, exprima si recunosc mai bine emotiile decat barbatii. Nivelul de agresivitate este mai crescut la barbati decat la femei, ceea ce le poate garanta reusita in pozitii manageriale. Lateralitatea cerebrala explica de ce femeile sunt mai capabile sa verbalizeze, iar barbatii mai capabili sa rezolve probleme spatiale si matematice. Concomitent cu diferentele de natura genetica apare si procesul de socializare care naste, la randul sau, diferente prin impunerea modelelor de sex-role si stereotipuri. Astfel, unele domenii sunt vazute ca fiind mai „masculine” (tehnic, cercetare), iar barbatii mai capabili sa fie autoritari si sa-si impuna punctele de vedere. Toate acestea pot fi obstacole in ascensiunea ierarhica a unei femei.
In opozitie, teoreticienii perspectivei situationale argumenteaza ca diferentele de sex in relationare apar ca urmare a interactiunilor diferite generate de situatie. Predominanta barbatilor in functiile de conducere imprima un tip de comportament dominant care influenteaza negativ performanta grupului subordonat, il exclude de la discutiile informale sau promoveaza stereotipurile. Acest lucru se intampla insa, asa cum arata unele studii, in cazul grupului subordonat format din femei si mai putin in cazul celui format din barbati. Aceste comportamente negative se intensifica atunci cand femeile ocupa pozitii manageriale, considerate tipic masculine. Pe de alta parte, stereotipurile bazate pe sex sunt responsabile intr-o anumita masura de descurajarea femeilor in a urma cariere legate de afaceri sau in a urca pe scara ierarhica. Aceasta deoarece stereotipurile legate de femei nu concorda cu cele legate de oameni de afaceri sau manageri. Mai mult, daca imaginea de sine a unei femei incorporeaza diferite aspecte ale stereotipului de rol feminin, ea este mai putin inclinata sa urmeze o cariera de manager datorita unei inconsistente intre perceptiile ei asupra postului si propria imagine de sine.
In drumul lor spre pozitiile de conducere, femeile trebuie sa se conformeze unor cerinte care sunt, adeseori, contradictorii pentru ca expectatiile celorlalti fata de ele sunt multiple. Astfel, in urma unui studiu, au fost identificate patru seturi contradictorii de expectatii pe care femeile trebuie sa le indeplineasca pentru a putea ocupa un rol managerial: asumarea de riscuri, corelata cu prezenta mereu remarcabila, cerinta de a fi puternica, dar nu „macho”, cerinta de a fi ambitioasa, fara sa astepte un tratament egal, asumarea responsabilitatii, fara a urma sfatul altora.
Ca stil managerial, se pare ca femeile-manager sunt mai intuitive, mai putin orientate spre ierarhie si mai cooperante decat barbatii. In adoptarea deciziilor, femeile, mai orientate spre relatiile interpersonale si mai empatice, adopta un stil mai participativ si mai democratic. Evident, toate acestea sunt doar rezultatele unor studii in care intervine, cu un efect considerabil, variabila culturala.
Directia spre care ne indreptam pare a fi una favorabila femeilor care doresc sa ocupe pozitii de conducere. Cercetari contemporane releva faptul ca cel mai eficient stil de conducere este impregnat de calitati feminine si ca acest stil se potriveste cel mai bine in noile tipuri de organizatii, mai putin birocratice.