Edith Piaf O cariera fara marketing, doar cu pasiune si talent

Viata ei este deja legenda. Din fetita fara educatie a mahalalelor pariziene, a devenit star de renume international. Traseul i-a fost insa presarat de drame: si-a pierdut unicul copil in varsta de numai doi ani, a fost dependenta de droguri si alcool, a supravietuit de trei ori unor accidente de masina, a iubit si parasit zeci de barbati, moartea unuia dintre ei, intr-un accident de avion, marcandu-i definitiv existenta. La inceput, s-a folosit de barbati ca sa-si faca un nume; mai tarziu, s-a folosit de acest nume ca sa-si ajute iubitii sa devina, la randul lor, cunoscuti.

Saracie, bordel, circ

Se poate spune ca a avut viata de artist in sange. Tatal ei a fost contorsionist, calatorea mult ca acrobat de circ si dadea reprezentatii pe strada. Mama ei, desi alcoolica si prostituata de ocazie, castiga bani si din cantat. S-a nascut in 1915, intr-unul dintre cele mai sarace cartiere ale Parisului. Numele adevarat i-a fost Edith Giovanna Gassion, iar copilaria – iesita din orice tipar. Ignorata de mama si parasita de tatal plecat pe front, Edith a fost crescuta in bordelul bunicii ei. La patru ani a orbit, in urma unei conjunctivite grave, dar vederea i-a revenit in cateva zile. Minunea s-ar fi datorat rugaciunilor prostituatelor, care au inchis bordelul timp de o zi si s-au rugat pentru insanatosirea copilei. Edith a renuntat la palaria in care strangea bani de la trecatori, cand si-a descoperit vocatia de cantareata. Impreuna cu Simone Bertaut, sora ei vitrega, a inceput sa cante prin cafenele si unitati militare, traind in promiscuitate, in mijlocul delincventilor din Paris.

Prima dragoste, prima drama

Il chema Louis Dupont, iar Edith avea 17 ani. Marcelline s-a nascut in scurt timp, dar Edith, la fel ca mama ei, nu avea instincte materne si isi lasa deseori fiica singura. Pe Dupont l-a parasit repede, din plictiseala, asa cum o va face de nenumarate ori mai tarziu. Neglijata si fara ca cineva sa se ocupe de ea, Marcelline moare la doi ani, bolnava de meningita. Primul succes de scena al lui Edith a aparut dupa ce a fost remarcata de Louis Leplee. Proprietar al unui mic cabaret, Papa Leplee nu a vrut sa schimbe nimic din vocea puternica si pasiunea cu care micuta cantareata isi interpreta cantecele, doar a „rebotezat-o”: la mome piaf (mica vrabie). Seara debutului a fost un succes. Urmarea: inregistrarea primelor piese la casa de discuri Polydor, in 1936. In acelasi an, Leplee a fost impuscat in apartamentul sau. Protejata lui a devenit inevitabil principalul suspect. Pentru a-si „curatea” imaginea, Edith a apelat la Raymond Asso, compozitor si veteran de razboi, care i-a schimbat numele de scena in Edith Piaf si s-a ocupat de educatia ei si a surorii sale. In aceasta perioada, a inregistrat marele succes L'Accordeoniste, dar si Mon legionnaire, Le fanion de la region si Le petit monsieur triste.

Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial o desparte de Asso, chemat pe front. A urmat idila cu Paul Meurisse, un actor bogat si educat care o introduce in cercurile elitiste ale Parisului. Relatia, tumultuoasa si presarata cu certuri violente, s-a sfarsit dupa ce nazistii au ocupat capitala franceza. Artista a fost banuita de colaborare cu nemtii, deoarece nu se sfia sa cante pentru ofiterii Gestapo-ului. Pe de alta parte, l-a ajutat pe compozitorul evreu Michel Emer sa fuga din tara si a avut o relatie cu pianistul Norbert Glanzbert.

Regele boxului
si regina cantecului

In 1944, Yves Montand era doar un actor frumos si necunoscut. Edith l-a luat sub aripa ei protectoare si intr-un an, l-a facut celebru, dar nu a ezitat sa-l paraseasca dupa ce popularitatea lui a inceput sa rivalizeze cu a ei. Desi numele ei devenise celebru in toata Europa, America era o piata necucerita. Micuta pariziena, cantand cu voce rezonanta versuri in limba franceza, nu a fost pe placul americanilor. Edith era pe punctul de a parasi SUA, in momentul in care critica favorabila a unui editor american i-a adus un contract cu cei de la Versailles, cafenea renumita in New York. Cantareata a invatat limba engleza, melodiile ei fiind acum aplaudate. Prima calatorie in America a insemnat si intalnirea cu boxerul Marcel Cerdan, marea ei dragoste, singurul barbat pe care nu l-a parasit. Sau nu a apucat s-o faca, deoarece campionul mondial la categoria mijlocie a murit intr-un accident de avion, in timp ce se grabea sa ajunga alaturi de ea, la New York.

Asumandu-si vina pentru moartea lui Cerdan Edith a intrat intr-o adanca depresie si dependenta de alcool si medicamente. Pe plan professional insa, totul mergea ca pe roate. Concertele se tineau lant, L'Hymne a l'amour, dedicat memoriei lui Cerdan, devenind unul dintre cele mai mari succese ale ei. In 1952, il intalneste pe Charles Aznavour, unul dintre putinii barbati din viata ei cu care nu a avut relatii amoroase. Au fost implicati impreuna intr-un accident de masina, in care Edith s-a ranit grav. Morfina prescrisa de medici pentru a-i calma durerile nu forma o combinatie fericita cu alcoolul. Suferea si de ulcer, pancreatita, reumatism si bronhopneumonie. A fost operata de multe ori si internata de trei ori pentru dezalcoolizare. Cel care a convins-o sa faca aceasta a fost primul ei sot, compozitorul Jacques Pills.

Anii '50 au fost perioada cea mai prolifica pentru cariera ei, desi nu erau rare concertele cand lesina pe scena. La trei ani dupa divortul de Pills si alte cateva idile neinsemnate, Piaf s-a indragostit de Georges Moustaki, in 1958. Milord este unul dintre succesele colaborarii lor si primul hit al cantaretei in Marea Britanie. Un nou accident de masina, in 1959, a lasat-o pe Edith cu cicatrice pe fata. Anul urmator, a inregistrat marle hit Non, je ne regrette rien, dar concertele din New York si Stockholm s-au sfarsit cu lesinuri si sange vomat pe scena. Cu toate acestea, artista se incapatana sa nu renunte la cantat.

Pe ultimul protejat si cel de-al doilea sot l-a intalnit in 1961. Grecul Theo Sarapo (numele de scena fusese ideea ei) avea jumatate din varsta ei, motiv pentru care presa franceza l-a catalogat drept parvenit. Cu toate acestea, i-a fost alaturi cand Edith a intrat in coma, in 1963. Mai multe luni, artista s-a zbatut intre luciditate si inconstienta, la vila ei de pe Riviera Franceza. A murit in aceeasi zi cu prietenul ei de-o viata, Jean Cocteau. A fost adusa de sora ei la Paris, iar la funeraliile de la cimitirul Pere Lachaise au participat mai mult de 40.000 de persoane. A fost pentru prima data, de la sfarsitul razboiului, cand „viata” Parisului a fost complet intrerupta, timp de mai multe ore.