E momentul să reînvăţăm să gândim?

Celor obișnuiți să vadă lumea în alb sau negru vreau să le spun că exercițiul de a gândi simultan în mai multe variante, chiar opuse, ne pregăteşte pentru a accepta contrariile şi pentru a ne simţi în largul nostru în complexitatea lumii moderne. Pianul are clapele albe și negre, dar doar prin combinarea lor poți să cânți, să zicem, Oda bucuriei din Simfonia a IX-a de Beethoven.

O gândire de tipul „şi/şi“ e superioară uneia de tipul „ori/ori“care nu acceptă perspectivele multiple. Să ai o minte deschisă înseamnă să te poţi adapta la ceea ce se întâmplă acum, fără să te bazezi pe presupuneri sau pe un model stabilit în trecut. Înseamnă să fii conectat la experienţa prezentă.

„O minte puternică este flexibilă, exersată în sistemul de gândire neo-artistotelic, antrenată să gândească liber, capabilă să dezvolte un gând şi opusul lui, care se simte confortabil în prezenţa misterului şi a inexplicabilului“., ‒ spune Steven D'Souza în cartea „Brilliant Networking”.

Aşadar, o minte puternică este neliniară, capabilă să gândească abstract – în simboluri şi imagini – şi poate accepta până și inexplicabilul. E o minte senzorială, aşa cum a descris-o David Abrams în cartea «Spell of Sensuous», care „asimilează noţiuni care ţin și de domeniul imaginarului, intuiţiei şi misterului.“

Se știe că afirmaţiile repetate în minte vor fi asimilate de subconştientul nostru şi tratate ca fiind reale. Ce, cum și cât gândim contează iar creşterea nivelului de conştienţă în conformitate cu lumea actuală ar presupune să reînvăţăm să gândim.

Ar mai fi de spus că instinctele noastre primare nu sunt ale unui „Homo Economicus care acţionează pentru propria bunăstare“. Din contră, suntem programaţi genetic să colaborăm unii cu alţii şi să muncim în grup.

Suntem, mai degrabă, „fiinţe emoţionale şi iraţionale“ care au nevoie unele de altele. Astfel, reciprocitatea şi altruismul joacă un rol important în coeziunea socială, fără să fie nevoie ca pentru asta să ne sacrificăm propriul interes. Acestea fiind zise, avem la ce reflecta atunci când judecăm actualul exod din sud-vestul Asiei, de exemplu.

Temperarea propriilor ambiții ar putea ajuta membrii unui grup să lucreze mai bine împreună, iar modul ideal ar fi să ne folosim talentul, inteligența și unicitatea nu ca factori de diferențiere şi nu doar în beneficiul propriu cât, mai ales, al celorlalți.