Dorinţa de realizare: ce înseamnă, cum arată la locul de muncă şi cum se dezvoltă

Adulţii – ştim din cercetările neuroplasticității – sunt capabili să înveţe mereu şi o şi fac în mediul potrivit. Să ilustrăm doar cu un exemplu: dorinţa de realizare, componentă importantă a automotivării, ca domeniu al inteligenţei emoţionale.

O definiţie completă, în termeni de comportamente, a dorinţei de realizare ar cuprinde stabilirea de obiective provocatoare (dimpreună cu a cântări riscurile), găsirea de modalităţi de atingere a acestor obiective şi deprinderea de modalităţi mai eficiente de a creşte performanţa. Astfel definită, este evident în ce mod dorinţa de realizare ar trebui să îi preocupe pe manageri.

Cum arată dorinţa de realizare la locul de muncă:

• Angajaţii îşi agreează obiectivele şi cer sprijin atunci când acestea sunt provocatoare – în loc să spună „nu se poate”;
• Când se confruntă cu eşecul unei abordări, se folosesc de întrebări, experiența colegilor şi noi abordări pentru a atinge rezultatele dorite;
• Abordează sarcinile cu întrebarea „cum aş putea face asta” în loc de „astea sunt motivele pentru care nu este posibil”;
• Când obiectivele sunt dificile, angajaţii discută ce este „realist” şi ce este „optimist”, apoi trec la a desena condiţiile în care ar putea fi atins pragul optimist: „de ce avem nevoie ca să reuşim”;
• Se bucură de reuşitele colegilor înţelegând că succesele lor uşurează munca tuturor;
• Înregistrează creşteri constante chiar şi atunci când situaţiile sunt dificile;
• Abordează pozitiv schimbarea – chiar dacă e provocatoare şi de durată sau dacă schimbările sunt dese;
• Angajaţii înţeleg că un obiectiv provocator are multe beneficii: antrenează competențe care apoi uşurează munca, aduc satisfacţie mai mare, sporesc palmaresul profesional şi fac posibile promovările, îmbogăţesc CV-ul, dau tonul pentru a crea o atmosferă de emulaţie etc.

Cum se dezvoltă în echipă dorinţa de realizare (împărtăşesc aici din experienţa de trainer şi consultant cu zeci de echipe manageriale dar şi din experienţa programelor în care am ţintit dezvoltarea motivării şi energiei pozitive la locul de muncă):

1. Ca manager, laudă-i pentru treaba bine făcută. Nu folosi cuvinte mari şi nu te rezuma la „bravo”. Arată-le cum au produs acea reuşită, descriind comportamentul de succes pentru ca mai târziu să îl poată repeta;

2. Construieşte obiceiul împărtăşirii periodice a bunelor practici şi succese. Nu te opri doar la discuţia despre ce s-a reuşit, pune de fiecare dată întrebările-cheie: cum ai procedat, ce putem învăţa din asta cu toţii?;

3. Felicită echipa pentru succesele mari – chiar dacă au contribuit direct doar câţiva, este succesul tuturor! Asigură-te că, ori de câte ori şeful tău sau un client transmite felicitări, acestea ajung la toată echipa;

4. Încurajează angajaţii să îşi ofere aprecieri periodice, nu numai pentru rezultatele obţinute. Vorba unui lider cu care am lucrat – „vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut ca acest lucru să fie posibil şi, mai ales, vă mulţumesc pentru toate lucrurile pe care nu le ştiu dar voi le-aţi generat ca să atingeţi succesul!” Mi-a plăcut expresia asta pentru că oamenii dedicaţi reuşesc să îşi gestioneze inclusiv viaţa privată, energia sau toanele ca să atingă obiectivele provocatoare.;

5. Oferă mereu feedback şi mereu arată-ți aprecierea pentru aspecte ale muncii lor, pentru felul în care se implică şi ce eforturi fac;

6. Dă-le de fiecare dată un „de ce” valoros: nu e suficient să le spui ce trebuie făcut şi cum; e important să aibă imaginea de ansamblu, ţelul final, elementul acela valoros în care să vrea să se regăsească;

7. Păstrează în birouri şi spaţiile comune imagini ale succesului echipei – propria voastră cronologie, ca în timeline-ul de la Facebook. Imaginile acestea vor reaminti mereu că e posibil să reuşeşti când lucrezi într-o echipă sudată şi hotărâtă;

8. Lansează provocările ca pe un joc, cu elemente amuzante, provocatoare şi mereu noi. Gamification se numeşte – găsim acum idei pe internet suficiente! Dacă nu găseşti idei, întoarce-te către ei şi invită-i să proiecteze „jocul de-a obiectivele” aşa cum le place lor;

9. Foloseşte-te de umor ca să faci atmosfera la lucru plăcută şi plină de energie;

10. Fii un exemplu de gândire pozitivă – toate lucrurile, toate situaţiile au şi aspecte pozitive. Absolut toate! Nu uita acest lucru nici când eşti nevoit să critici – atunci dai cel mai bine măsura abordării pozitive.

Deşi nu am intenţionat un decalog, iată măcar 10 tehnici de succes. Sunt multe altele despre care pot povesti din experienţă. Şi ca părinte pot vorbi din experienţă, chiar dacă am doar un copil – e drept, liceean (se ştie că adolescența e piatra de încercare a părinţilor). Dar, despre dorinţa de realizare a copiilor noştri mai pe larg, cu altă ocazie. Să avem o toamnă de succes!

Diana Voicu este consultant certificat Persona Global si tutor al programelor Chartered Institute of Marketing, UK. In prima parte a carierei sale, vreme de opt ani, a fost ziarist de radio si televiziune in Romania, a lucrat pentru agentiile de presa (Reuters si Associated Press) si a lansat ca redactor sef revista Elle in Romania. Din 1998 a inceput sa lucreze in business, mai intai ca director de marketing al unei mari companii de distributie. Dupa 4 ani in acest domeniu, Diana s-a alaturat lui Ion Tiriac in cadrul Fundatiei Olimpice Romane pentru a promova si construi marca olimpica, pentru a asigura finantarea loturilor olimpice ale Romaniei din fonduri obtinute de la sponsori. A fost director de marketing al Alexandrion Group si director de conferinte in cadrul grupului Forum Invest-Media On.

Mai mult detalii despre Diana Voicu AICI.