Discriminarea pe piața muncii – o eternă problemă

Există mecanisme publice pentru a lupta împotriva acestor fenomene, dar chiar și așa diferențele rămân în vigoare. Rata șomajului în rândul tinerilor din UE este de peste două ori mai ridicată decât cea în rândul adulților (20,7 % față de 9,7 %).

Sexul feminin – personajul principal al acestei povești

Femeile se confruntă cu condiții de muncă mai puțin favorabile și salarii mai mici față de bărbați; persoanele cu dizabilități sunt supuse discriminării din cauza stării lor de sănătate sau de invaliditate, fiind descurajate și de accesul la educaţie, accesibilitatea arhitecturală, flexibilitatea pieţei muncii.

La o simplă evaluare a anunțurilor de angajare din România, pot fi ușor identificate discriminări pe criteriul de gen și vârstă. O mare parte din anunțuri impun limite de vârstă nejustificate pentru anumite locuri de muncă și profesii sau solicită experiență profesională prealabilă pentru anumite posturi care nu ar necesita acest criteriu.

Discriminarea poate fi interpretată ca o atitudine a societăţii. La baza conduitelor discriminatorii propriu-zise, precum şi a inegalităţii de şanse se află valorile trecutului, care perpetuează ideea superiorităţii rol-statusului masculin faţă de cel feminin, credinţa în destinul domestic al femeii, nerespectarea ori imperfecţiunile legislaţiei privitoare la combaterea actelor de abuz şi discriminare la locul de muncă.

În plus, femeile sunt în continuare mai prost plătite decât bărbaţii cu cel puţin 15 procente, chiar dacă se află pe posturi similare.

Angajatorii doresc să maximizeze utilitatea angajatorilor și nu profiturile. Există preferința pentru angajarea bărbaţilor pe baza câștigului de utilitate, presupunând că femeile le aduc utilitatea negativă.