Diplomele și certificatele tale costisitoare te ţin blocat într-o carieră care nu ţi se potriveşte

În perioada în care am făcut documentarea necesară pentru cartea mea “Passion & Purpose”, am întâlnit mulţi tineri profesionişti care se lăudau cu potenţialul lor nelimitat, dar se simţeau “prinşi cu cătuşe” de joburile lor corporatiste cu impact scăzut, dar foarte bine plătite. Factorul care-i limita? Agăţarea de acreditările lor. Într-o definiţie simplă, este modul pervers în care instruirea noastră universitară ne limitează opţiunile pe care le avem în carieră, în loc să ni le amplifice. Dacă eşti sceptic, ia în considerare cifrele acestea: 58% dintre membrii “generaţiei mileniului” au acum diplome universitare (faţă de 38% în cazul celor din generaţia “baby boomers”), ceea ce a impulsionat creşterea sumei totale a datoriilor acumulate în urma împrumuturilor făcute pentru plata studiilor la peste 1 trilion de dolari. Şi, în condiţiile în care rata şomajului continuă să rămână înţepenită în jurul a 8%, iar salariile medii pentru cei care au absolvit recent facultatea continuă să stagneze, realitatea economică supărătoare începe să capete formă. Suntem în situaţia în care, la modul propriu, nu putem să “ne punem la treabă” acreditările.

Datoriile acumulate din cauza împrumuturilor pentru studii nu sunt nici pe departe un fenomen nou, dar impactul negativ pe care acreditările excesive îl au asupra vieţilor noastre profesionale nu a fost niciodată atât de mare. Şi iată de ce:

1. Datoriile care cresc ne schilodesc alegerile pe care le putem face în carieră. Simţi un mic junghi de teroare când te uiţi la soldul lunar al împrumutului pe care l-ai luat ca să-ţi plăteşti studiile? Nu eşti singur. Pe măsură ce taxele pe care trebuie să le plătim pentru a urma studiile superioare continuă să crească, tot mai mulţi dintre noi suntem forţaţi să ne transformăm carierele în nişte ecuaţii financiare. O persoană pe care am intervievat-o pentru cartea mea s-a plâns: “nu aş fi făcut un MBA dacă aş fi ştiut despre bagajul economic pe care urma să-l car după mine şi despre cât de mult urma să fiu nevoit să câştig după absolvire”. S-ar putea să fie dezamăgit, dar nu ar trebui să fie surprins. Studiile mele indică faptul că regretul numărul 1 pe care-l avem în carieră este că am acceptat un job numai pentru banii pe care ni i-a oferit. Deşi acreditările externe ne pot deschide multe uşi, costul în sine al acelor diplome universitare şi titluri obţinute în urma unor studii post-universitare este factorul ce ne inhibă când vrem să urmăm o carieră care să aibă, cu adevărat, o semnificaţie personală pentru noi.

2. Suferim de “sindromul ştampilei”. Universitatea din ziua de azi arată mai mult a corporaţie ce funcţionează ca o maşină bine unsă decât a instituţie academică valoroasă social, pe măsură ce noi continuăm să cerem, cu grămada, titluri universitare. Un profesor de la o facultate de afaceri chiar le-a spus studenţilor săi, glumind usturător: “voi nu sunteţi clientul, sunteţi produsul”. Aşa cum prevede teoria afirmării sociale, noi tânjim după validarea externă pe care ne-o oferă diplomele, titlurile şi certificatele ce poartă ştampilele unor instituţii cu nume răsunătoare. Dar, a “urma turma” când îţi alegi şcoala şi a fi după aceea “turnat cu pâlnia” în companii presupuse a fi dezirabile, poate să fie o strategie care, în cele din urmă, va duce la o senzaţie profundă de goliciune profesională. Cu vocea plină de regret, o persoană a spus: “mă simt de parcă mi-am trăit întreaga viaţă ţinându-mă de balustrade în loc să merg pe picioarele mele”. Iar altcineva a remarcat: “vreau să încetez să mai fac ceea ce ar trebui să fac şi să încep să fac ceea ce vreau eu să fac”.

3. Luăm decizii în carieră pe baza unor costuri irecuperabile care cresc mereu. Aşa cum ţi-ar spune orice expert în microeconomie, nu există o cale mai sigură spre rezultate proaste decât să încorporezi, în procesul de luare a deciziilor, nişte cheltuieli vechi pe care nu le mai poţi recupera retroactiv. Numai că, pe măsură ce costul acreditărilor creşte, tentaţia de a ne folosi diplomele şi certificatele pentru a “ateriza” în joburi foarte bine plătite (dar, care, în cele din urmă, nu ne aduc nicio satisfacţie) nu a fost niciodată mai mare. Cu cât ai mai multe acreditări, cu atât se înrăutăţeşte mai mult problema. O persoană pe care am intervievat-o pentru cartea mea a remarcat: “am o diplomă de licenţă în contabilitate, un master în contabilitate şi un certificat de contabil public autorizat; nu pot, pur şi simplu, să ies din contabilitate”. O altă persoană a spus: “mă gândesc la diploma mea în primul rând ca la un instrument generator de bani”. Prin faptul că încerci să potriveşti cu forţa educaţia ta trecută în vocaţia ta actuală, iei în considerare în mod incorect costuri irecuperabile şi, drept urmare, s-ar putea să-ţi închizi uşile către nişte trasee profesionale care sunt mult mai captivante.

Dacă oricare dintre aceste capcane îţi sună familiar, poţi face doi paşi mari înainte. Mai întâi, elimină povara datoriei. Soldurile împovărător de mari ale împrumuturilor luate pentru studii pot duce, pe termen lung, la luarea unor decizii de carieră sub-optime, aşa că fă tot ceea ce îţi stă în putinţă ca să “ieşi din datorii şi să intri pe plus” cât mai repede posibil. Apoi, odată ce te vezi “cu capul deasupra apei” schimbă-ţi atitudinea faţă de acreditări. În loc să urmezi, fără să judeci cu propria minte, cărarea bătătorită ce duce la următorul program prestigios, vezi dacă nu cumva formele alternative de învăţare şi de a obţine experienţă, precum cursurile online şi internship-urile, te pot duce spre împlinirea scopurilor tale. Atunci când oamenii ce au urmat chiar şi cele mai tradiţionale studii universitare se concentrează mai degrabă pe stăpânirea foarte bună a abilităţilor şi cunoştinţelor necesare într-un domeniu, decât pe acumularea de titluri, ei se simt eliberaţi. Iar atunci când “totul a fost spus şi făcut”, dacă încă mai vezi o valoare reală într-o anumită acreditare, atunci fă tot ce poţi ca să o obţii. Dar atunci las-o să-ţi extindă viaţa profesională, nu să te tragă înapoi ca şi cum ai fi prins într-o mlaştină.

Daniel Gulati este antreprenor în domeniul tehnologiei şi locuieşte în New York. Este coautorul cărţii “Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders” şi unul dintre autorii cărţii “Guide to Getting the Right Job” editate de Harvard Business Review.