Despre stres si alte lucruri pe masura
Pragmatic vorbind, stresul se refera la sentimentele si convingerile negative pe care le ai atunci cand te simti depasit de ceea ce ti se cere. Este un fenomen subiectiv, care tine de interpretarea unei situatii. Intr-o aceeasi situatie, doua persoane diferite vor interpreta diferit cerintele existente in raport cu capacitatile lor si vor resimti niveluri diferite de stres.
"Vocabularul" stresului este in continua dezvoltare, datorita efectelor pe termen lung pe care le declanseaza. Exista cel putin doua fenomene cu impact individual si organizational major: burn-out si "neajutorarea dobandita".
Pentru burn-out, nu avem inca un echivalent in limba romana. Termenul englezesc sugereaza foarte plastic epuizarea completa a resurselor noastre, fizice si psihice. Fenomenul apare in conditiile in care exista o dorinta puternica pe termen lung de a atinge obiective foarte dificile (cvasi-imposibile), fara insa a avea si instrumentele/abilitatile necesare. Este ca si cum un hamster incearca in zadar sa se miste din loc si nu intelege de ce nu reuseste acest lucru, cu toate ca invarte tot mai repede rotita.
Simptome asociate cu burn-out-ul sunt cresterea continua a vitezei in diverse activitati (mananci tot mai in graba, sofezi de parca ai fi intr-un raliu), senzatia ca esti tot timpul sub presiune, ca ai din ce in ce mai multe sarcini in To do list, desi muncesti de dimineata pana seara, somnul e tot mai prost, iar memoria tot mai deficitara. Simti ca viata ta nu mai este a ta, ca nu tu o controlezi, ci altii si cerintele lor. Pe termen lung, se instaureaza convingerea ca succesul este imposibil, apar cinismul, negativismul, defetismul, creste iritabilitatea si scade stima de sine.
Al doilea efect este acela de neajutorare dobandita ("helplessness"). Se manifesta atunci cand persoana in cauza simte ca are un control tot mai scazut asupra a ceea ce i se intampla, ca nu mai poate prezice sau evita evenimentele neplacute. Este clasic experimentul cu soriceii care primeau mancare daca apasau pedala albastra si primeau curent electric daca apasau pedala rosie. La un moment dat, insa, experimentatorul a schimbat in mod haotic conexiunile celor doua pedale, astfel incat soriceii nu mai puteau "prezice" daca primesc mancare sau curent. Rezultatul: soriceii au ales sa nu mai apese nici o pedala si au murit de inanitie. Autopsia ulterioara a demonstrat ca absolut toti soriceii care au facut parte din lotul experimental sufereau de ulcer in faza grava si ar fi murit oricum, datorita mediului haotic in care traiau.
Si pentru neajutorarea dobandita simptomele sunt pe cat de grave, pe atat de vizibile: persoana respectiva nu mai poate gestiona probleme simple, cotidiene, "stie" cu siguranta ca orice ar face tot prost va iesi, crede cu tarie ca "toate mi se-ntampla numai mie", se simte total la discretia celorlalti etc. Are consecinte foarte grave asupra sistemului imunitar.
Care sunt solutiile pentru prevenirea acestor manifestari ale stresului? Simtul comun ne spune cu mare incredere ca atunci cand iti doresti suficient de tare ceva o sa si reusesti. Exista insa o lege demonstrata in psihologie care spune ca motivatia crescuta duce la performanta crescuta doar pana la un punct optim, dupa care, paradoxal, pe masura ce creste motivatia, scade performanta – cu cat vrei mai mult, cu atat reusesti mai putin. Altfel spus, atunci cand iti doresti foarte, foarte tare sa iei carnetul de conducere, iar perspectiva neluarii examenului ia proportii catastrofice, ai toate sansele sa comiti erori simpliste, pe care apoi nu poti intelege cum de s-au intamplat. Iata deci ca nu este neaparat o solutie sa vrei mai mult (drept pentru care "adversarii si-au dorit mai mult victoria" este o explicatie proasta a fotbalistilor atunci cand au suferit o infrangere). Mai mult, daca astfel de situatii se repeta, persoana respectiva este convinsa ca nu exista in fond nici o sansa de reusita, si prefera sa intre in starea de "rutina, rugina, ruina".
Si atunci? Solutia este alta: asculta-ti cu atentie organismul, sentimentele, spiritul si prietenii. Daca unul sau mai multe dintre acestea iti spun ca fundamental nu este ok ce si cum faci, ca beneficiile obtinute nu justifica costurile' ca ai realizat tot mai multe, dar, ciudat, te simti tot mai prost, ca una peste alta "this is the road to hell", s-ar putea sa aiba dreptate. Una este sa alergi din rasputeri si alta sa alergi in directia potrivita. Chiar daca iti vine greu, opreste-te, macar cinci minute. Si apoi vezi daca nu cumva trebuie sa schimbi directia.